Comitatul de Valois

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Blazonul conților și ducilor de Valois.

Regiunea Valois, numită la origine pagus valensis, era situată pe valea râului Oise, în Picardia. Ea a constituit un fief al Franciei apusene și ulterior al Regatului Franței până când conții săi au instalat o dinastie regală, Casa de Valois, care a succedat Casei de Capet în 1328. Comitatul a fost, alături de alte comitate (Beauvais, Vexin, Vermandois și Laon), parte a "ramurii de Oise" a feudei care era adeseori deținută de către o anume familie ca o linie de apărare împotriva asalturilor vikingilor asupra Parisului.

Comitatul și apoi ducatul de Valois a fost localizat în nordul Franței, la nord-est de Île-de-France. Reședința sa era la Crépy-en-Valois.[1]

Conții de Valois[modificare | modificare sursă]

  • Pepin I conte de Vermandois și Valois (cca. 886892), fiul regelui Bernard de Italia.
  • Pepin al II-lea, fiul precedentului, conte de Vermandois and Valois.
  • Pepin al III-lea, fiul precedentului, conte de Valois.
  • Adela, fiică a precedentului, contesă de Valois, devenită în 923 soția lui Waleran al II-lea (sau Gauthier al II-lea), conte de Vexin și Amiens.

Waleran al II-lea, conte de Vexin, d. 956, devenit conte de Amiens, în baza drepturilor dobândite prin soția sa Adela

  • 956987 Valter I, de asemenea conte de Vexin și Amiens
  • 9871027 Valter al II-lea, de asemenea conte de Vexin și Amiens
  • 10271035 Drogo, de asemenea conte de Vexin și Amiens
  • 10351063 Valter al III-lea, de asemenea conte de Vexin, Maine și Amiens
  • 10631074 Raul, de asemenea conte de Vexin și Amiens, a cărui cea de a treia soție a fost Anna de Kiev, regina văduvă a Franței (căsătoria nu a produs copii)
  • 10741077 Simon, de asemenea conte de Vexin și Amiens

Atașată coroanei regale în 1076 sau 1077.

Atașată coroanei regale de către regele Filip al II-lea August

Ducii de Valois[modificare | modificare sursă]

inclusă în domeniul regal
inclusă în domeniul regal
inclusă în domeniul regal

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anselme, (Père), Histoire généalogique et chronologique de la Maison Royale de France, des pairs, grands officiers de la couronne & de la maison du Roy, 1726.
  • Fouquier-Cholet, Eloi, Q.A. Histoire des comtes héréditaires de Vermandois, Saint-Quentin, 1832.
  • Mabillon, Jean, Annales ord. Sancti Benedicti. Ticinense. Lucae, 1739.
  • Moreri, Louis, Le Grand Dictionnaire Historique, Paris, 1743–1749.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mish, Frederick C. (Editor in Chief), Valois, Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary, ediția a noua, Springfield, MA, Merriam-Webster Inc., 1985. ISBN 0-87779-508-8, ISBN 0-87779-509-6 (indexed) șiISBN 0-87779-510-X (deluxe).