Clorură de sebacoil
| Clorură de sebacoil | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | Diclorură de decandioil |
|---|---|
| Alte denumiri | Clorură de sebacoil |
| Identificare | |
| Număr CAS | 111-19-3 |
| PubChem CID | 66072 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C10H16Cl2O2 |
| Aspect | lichid galben |
| Masă molară | 239,14 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,12 g/cm3 |
| Starea de agregare | lichidă |
| Punct de topire | −2,5 °C |
| Punct de fierbere | 220 °C |
| Temperatură de aprindere | 113 °C [1] |
| Pericol | |
  | |
| NFPA 704 | |
0
3
2
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Clorura de sebacoil (sau diclorura de sebacoil) este o diclorură de acil cu formula chimică C10H16Cl2O2. [1]
Este un lichid galben cu un miros înțepător, solubil în hidrocarburi și eteri. Clorura de sebacoil este corozivă și ca toate clorurile de acil, hidrolizează rapid în apă, cu formare de acid clorhidric.
Clorura de sebacoil poate să reacționeze cu hexamtilendiamina, pentru a da polimerul nailon-6,10.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Date generale despre clorura de sebacoil de la Sigma-Aldrich Accesat pe 7 iunie 2014
|
Acest articol despre un compus organic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |