Clorură de oxalil
| Clorură de oxalil | |
 | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | Diclorură de oxalil |
|---|---|
| Identificare | |
| Număr CAS | 79-37-8 |
| PubChem CID | 65578 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C 2O 2Cl 2 |
| Aspect | lichid incolor |
| Masă molară | 126,93 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,4785 g/mL |
| Starea de agregare | lichidă |
| Punct de topire | −16 °C |
| Punct de fierbere | 63 până la 64 °C |
| Solubilitate | reacționează cu apa |
| Pericol | |
  | |
| Fraze R | R14, R23, R29, R34 |
| Fraze S | (S1/2), S26, S30, S36/37/39, S38, S45, S61 |
  | |
| NFPA 704 | |
0
3
1
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Clorura de oxalil este un compus organic cu formula (COCl)2. Este un lichid incolor, cu miros înțepător și este utilizată ca reactiv în sinteza organică. [1] Poate fi preparată prin tratarea acidului oxalic cu pentaclorură de fosfor. Există doi izomeri pentru acest compus, cis-clorură de oxalil și trans-clorură de oxalil. [2]
Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]
Clorura de oxalil reacționează cu apa pentru a forma produși gazoși: acid clorhidric, dioxid de carbon și monoxid de carbon. Această proprietate este diferită față de alte cloruri de acil, care hidrolizează cu formare de acid clorhidric și acidul carboxilic respectiv.
- C
2O
2Cl
2 + H
2O → 2 HCl + CO
2 + CO
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Salmon, R. (). „Oxalyl Chloride”. Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis. New York: John Wiley & Sons. doi:10.1002/047084289X.ro015.
- ^ [1] Accesat pe 6 iunie 2014
