Claude Bonnefoy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Claude Bonnefoy
Date personale
Nume la naștereClaude René Jean Bonnefoy Modificați la Wikidata
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Clermont-Ferrand, Franța[2] Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani)[3][2] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
filozof Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4][5] Modificați la Wikidata

Claude Bonnefoy (n. , Clermont-Ferrand, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un critic literar francez. El a colaborat la mai multe reviste, a animat colecții literare și a scris mai multe cărți, dintre care unele sunt încă republicate.

Biografie[modificare | modificare sursă]

De formație universitară, Claude Bonnefoy a abandonat cariera didactică pentru a se dedica jurnalismului, mai întâi la revista Arts, apoi la revista La Quinzaine littéraire, al cărei redactor a fost timp de mai mulți ani,[6] și, în cele din urmă, la Les Nouvelles littéraires. El a fondat sau animat colecțiile: L'Univers des livres la Presses de la Renaissance, Entretiens la Belfond sau Les Inoubliables la Garnier. Timp de aproape douăzeci și cinci de ani s-a dedicat descoperirii și sprijinirii tuturor scriitorilor talentați în care a perceput prezența tulburătoare a modernității: Noul Roman, Eugen Ionescu sau Samuel Beckett. Acesta era lucrul care avea importanță pentru Claude Bonnefoy: impactul unui autor asupra tradiției, ceea ce opera unui scriitor încearcă să spună cititorilor.[7]  În cadrul unei culturi a provocării se înscrie biografia fictivă - aflată între pastișă și parodie literare - a lui Ronceraille, despre care Daniel Oster a afirmat următoarele:

„nu numai întreaga mitologie socială a scriitorului este subminată, ci pretențiile scripturale și critice ale modernității.[8]

Serge Fauchereau l-a elogiat în aceste cuvinte: „.”

„Claude a fost cel mai prietenos om care putea fi întâlnit vreodată în aceste medii literare adesea discutabile. Niciodată răutăcios, niciodată meschin; revistele literare la care a colaborat au știut bine acest lucru.[9].”

În cele din urmă, Pierre Belfond a publicat în 1981 o colecție a celor mai importante articole ale lui Claude Bonnefoy.[10]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Articole[modificare | modificare sursă]

Claude Bonnefoy[modificare | modificare sursă]

  • 16/11/1969, « Un thème privilégié : l'enfance », La Quinzaine littéraire nº83[nefuncțională]
  • 16/01/1970, « Qu'est-ce que la littérature érotique ? », La Quinzaine littéraire nº87[nefuncțională]
  • 16/03/1970, « Du soldat Schveik à Kafka », La Quinzaine littéraire nº91
  • 01/01/1971, « Patrick White, Le Mystérieux Mandala », La Quinzaine littéraire nº109
  • 19/02/1973, « Le triomphe de la fiction », La Quinzaine littéraire
  • 24/04/1973, « Les pouvoirs de l'écriture, La Quinzaine littéraire
  • 01/03/1974, « Le pari de la FNAC », La Quinzaine littéraire nº182
  • 01/04/1974, « L'édition en crise (I) », La Quinzaine littéraire nº184,
  • 16/04/1974, « L'édition en crise (II) - Du papier cher et qui fait défaut », La Quinzaine littéraire nº185
  • 01/05/1974, « L'édition en crise (III) - Jérôme Lindon, Robert Laffont Deux conceptions de l'édition », La Quinzaine littéraire nº186
  • 16/05/1974, « L'édition en crise (IV) - Jérôme Lindon, Robert Laffont L'édition et le profit », La Quinzaine littéraire nº187
  • 01/06/1974, « L'édition en crise (V) - Les méthodes de distribution », La Quinzaine littéraire nº188
  • 16/06/1974, « L'édition en crise (VI) - Le poids de la distribution », La Quinzaine littéraire nº189
  • 01/07/1974, « L'édition en crise (VII) - Les méthodes de diffusion », La Quinzaine littéraire nº190
  • 16/07/1974, « L'édition en crise (VIII) - Vente par courtage, vente par correspondance », La Quinzaine littéraire nº191
  • 01/09/1974, « L'édition en crise (IX) - Les secrets de la correspondance », La Quinzaine littéraire nº193
  • 16/09/1974, « L'édition en crise (X) - Le nouveau visage des clubs », La Quinzaine littéraire nº194
  • 16/10/1974, « L'édition en crise (XI) - Les libraires : L'ordinateur est une catastrophe », La Quinzaine littéraire nº196
  • 01/11/1974, « L'édition en crise (XII) - Prix bloqués et hausses galopantes », La Quinzaine littéraire nº197
  • 01/01/1975, « La grande misère des classiques et des formats de poche », La Quinzaine littéraire nº201
  • 04/03/1975, « Suggestions télévision : Le bonheur d'écrire », La Libre Belgique
  • 29/09/1975, « La parodie comme une arme », Les Nouvelles littéraires
  • 10/03/1977, « Les dames, vingt-cinq ans après », Les Nouvelles littéraires
  • 20/07/1978, « L'Enragé de Dominique Rolin », Les Nouvelles littéraires
  • 19/04/1979, « Aimez-vous Schwob ? », Les Nouvelles littéraires

Ronceraille[modificare | modificare sursă]

  • 21/04/1978, La vie d'artiste, Apostrophes - INA
  • 1988, Henri Béhar, Littéruptures, L'âge d'homme, p.230-242 Texte en ligne
  • 01/11/1995, Comment s'y prend un éditeur, L'Express
  • 2002-2004, Philippe Billé, Journal documentaire, p.15-16
  • 2003-2004, Stéphane Tufféry, Le pastiche littéraire, Le style mode d'emploi
  • 10/05/2006, Pour saluer l'immortel Marc Ronceraille, Le Figaro Arhivat în , la Wayback Machine.
  • 24/06/2008, Le faux en histoire, France Culture
  • 01/07/2008, Marc Ronceraille, serialpoet (contient un extrait sonore de l'entretien de Claude Bonnefoy avec Bernard Pivot, à Apostrophes)
  • 08/02/2010, Bernard-Henri Lévy, Vive Jean-Baptiste Botul ! Pour Lacan et contre l'évaluation. De qui se moque Olivier Besancenot ?, La Règle du Jeu
  • 09/02/2010, Impostures littéraires : des trafics de mots et des écrivains fantômes, AFP
  • 09/02/2010, Impostures littéraires : des trafics de mots et des écrivains fantômes, Le Point
  • 12/02/2010, Michel Winock, Les mystificateurs, L'Histoire
  • 2011, Dominic Ouellet, « La duplicité à l'œuvre : la mystification » dans L'abrégé d'histoire de la littérature portative et Bartleby et compagnie d'Enrique Vila-Matas, Mémoire Université du Québec, p.11

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Le cinéma et ses mythes, Hachette, 1965
  • Genet, Universitaires, 1965
  • Entretiens avec Eugène Ionesco, Belfond, 1966 Extraits
  • Apollinaire, Classiques du XXe siècle, 1969
  • Écrivains illustres, Hachette, 1972
  • Peintres illustres, Hachette, 1972
  • La poésie française - Des origines à nos jours, Seuil, 1975, reeditare în 2001
  • cu Tony Cartano, Daniel Oster, Dictionnaire de littérature française contemporaine, Delarge, 1977, reeditare în 1995
  • Ronceraille, Seuil, 1978
  • Panorama critique de la littérature moderne, Belfond, 1981, reeditare în 1998
  • Eugène Ionesco, Entre la vie et le rêve - Entretien avec Claude Bonnefoy, Gallimard, 1996
  • Michel Foucault à Claude Bonnefoy, Gallimard, 2006 (carte audio)
  • Michel Foucault, Le beau danger - Entretien avec Claude Bonnefoy, EHESS, 2011

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b , accesat în  
  2. ^ a b c d e f Fichier des personnes décédées, accesat în  
  3. ^ a b , accesat în  
  4. ^ IdRef, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ La Quinzaine littéraire. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Encyclopaedia Universalis, Thesaurus 1, 1985, p.392-393
  8. ^ Universalia, 1980, p. 529
  9. ^ La Quinzaine littéraire nº314, 01/12/1979
  10. ^ Claude Bonnefoy, Panorama critique de la littérature moderne, Belfond, 1981, reeditată în 1998

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]