Chuckwallas
.jpg)
Chuckwallas reprezintă o grupă de șopârle care trăiesc în special în zonele aride și semiaride din sud-vestul Statelor Unite și nordul Mexicului, dar pot fi întâlnite și pe unele insule de coastă. Toate cele cinci specii de chuckwallas fac parte din genul Sauromalus.
Taxonomie și etimologie[modificare | modificare sursă]
Numele generic, Sauromalus, este format din două cuvinte grecești: „sauros”, care înseamnă „șopârlă”, și „homalos” (ὁμαλός), care înseamnă „plat”.[2][3] Această denumire face referire la aspectul general al acestor șopârle, care au corpul aplatizat și sunt adaptate la viața în zonele stâncoase și pietroase din deșert.
Numele comun „chuckwalla” derivă din limba triburilor Shoshone „tcaxxwal” sau Cahuilla „čaxwal”, transcris de spanioli ca „chacahuala”.[4]
Specii extante[modificare | modificare sursă]
| Imagine | Denumire științifică | Denumire comună | Habitat natural |
|---|---|---|---|
 |
Sauromalus ater | Chuckwalla comună | estul Californiei, Utah, Arizona și Nevada, în sudul Baja California și Sonora. |
 |
Sauromalus hispidus | Chuckwalla din Insula Angel | Insulele Ángel de la Guarda și 10 insule mai mici din Golful California |
| Sauromalus klauberi | Chuckwalla Santa Catalina / Chuckwalla pătată | Baja California | |
| Sauromalus slevini | Chuckwalla Monserrat | insulele din Golful California: Insula del Carmen, Insula Coronados și Insula Monserrate. | |
 |
Sauromalus varius | Chuckwalla San Esteban | endemică în Insula San Esteban din Golful California |
Descriere[modificare | modificare sursă]
Chuckwallas sunt șopârle corpolente, cu corpul lat, cu secțiunea mediană aplatizată și burta proeminentă. Cozile lor sunt groase și se îngustează până la un vârf bont.[5] Pliurile de piele lejere caracterizează gâtul și părțile laterale ale corpului lor, care sunt acoperite de solzi mici, cu granulație grosieră. Chuckwalla comună (Sauromalus ater) măsoară aproximativ 40 cm lungime, în timp ce speciile insulare, cum ar fi chuckwalla San Esteban (Sauromalus varius) poate măsura până la 76 cm lungime.
Aceste șopârle sunt dimorfice din punct de vedere sexual, masculii având corpul de culoare roz-roșiatică până la portocaliu, galben sau gri deschis, în timp ce capul, umerii și membrele sunt negre. Femelele și puii au corpul cu pete dispersate sau benzi contrastante de culoare deschisă și închisă în nuanțe de gri sau galben.[5] În general, masculii sunt mai mari decât femelele și au pori femurali bine dezvoltați, situați pe partea interioară a coapselor. Acești pori produc secreții care se crede că joacă un rol important în marcarea teritoriului.[5]
Aria de răspândire, habitatul și dieta[modificare | modificare sursă]
Genul Sauromalus are o arie de răspândire largă în biomele deșerturilor Sonoran și Mojave,[5] fiind întâlnit în mai multe zone din America de Nord și de Sud. Sauromalus ater este specia cu cea mai mare răspândire, fiind întâlnită în sudul Californiei, spre est până în sudul statelor Nevada și Utah și vestul Arizonei, iar spre sud până în Baja California și nord-vestul Mexicului.[5] Sauromalus hispidus se găsește în partea de est a jumătății sudice a peninsulei Baja California.[6] Celelalte specii de șopârle Chuckwallas locuiesc pe insule și, prin urmare, au o distribuție mult mai restrânsă.[7] Două specii rare și pe cale de dispariție sunt Sauromalus slevini, care se găsește pe insulele Carmen, Coronados și Montserrat, în sudul Golfului California, și Sauromalus varius, care se găsește pe insula San Esteban, Lobos și Pelicanos. Aceste specii sunt amenințate de pierderea habitatului și de prădători introduși, cum ar fi pisicile sălbatice și șobolanii.
În habitatul lor natural, șopârlele Chuckwallas trăiesc în zone aride cum ar fi deșerturile, zonele stâncoase și vulcanice, cu vegetație de obicei formată din tufișuri de creozot și alte tufișuri rezistente la secetă. Aceste șopârle pot fi întâlnite la altitudini de până la 1.370 m.
În ceea ce privește dieta, șopârlele Chuckwallas sunt în primul rând erbivore, hrănindu-se cu frunze, fructe și flori de plante anuale și perene. De asemenea, se mai pot hrăni cu insecte, care reprezintă o pradă suplimentară.[5] Se crede că șopârlele preferă florile galbene, cum ar fi cele ale arbustului Encelia farinosa.[5] De asemenea, acestea sunt cunoscute pentru abilitatea lor de a stoca apă în vezica urinară și de a o folosi în perioadele de secetă.
Comportament și reproducție[modificare | modificare sursă]
Chuckwallas sunt animale inofensive pentru oameni și sunt cunoscute pentru abilitatea lor de a fugi de potențialele amenințări. Când sunt deranjate, aceste șopârle se strecoară într-o crăpătură de stâncă strâmtă și își umflă plămânii pentru a se bloca.[8][5]
Masculii sunt teritoriali în funcție de anotimp și de condiții; o abundență de resurse tinde să creeze o ierarhie bazată pe mărime, cu un mascul mare care domină masculii mai mici din zonă. Pentru a comunica și a-și apăra teritoriul, Chuckwallas folosesc o combinație de culori și manifestări fizice, cum ar fi „flotările”, ridicarea capului și deschiderea gurii.
Chuckwallas sunt animale diurne și își petrec o mare parte din dimineți și din zilele de iarnă încălzindu-se, deoarece sunt ectoterme. Aceste șopârle sunt bine adaptate la condițiile din deșert și sunt active la temperaturi de până la 39 °C. Chuckwallas hibernează în timpul lunilor mai reci și ies la suprafață în februarie. Tinerii ies primii, apoi adulții, pe măsură ce temperaturile ajung la aproximativ 32 °C.
Împerecherea Chuckwallas are loc din aprilie până în iulie, iar între iunie și august sunt depuse între cinci și 16 ouă. Ouăle eclozează la sfârșitul lunii septembrie.[5] Aceste șopârle pot trăi până la 25 de ani sau chiar mai mult.
Sursă de hrană pentru populația indigenă[modificare | modificare sursă]
Poporul Seri a considerat speciile de șopârle Chuckwallas, inclusiv S. hispidus, drept o hrană importantă și le-au folosit ca sursă de hrană în caz de nevoie. Se crede că aceștia au translocat aceste șopârle pe majoritatea insulelor din Bahia de los Angeles pentru a le folosi ca sursă de hrană.
Galerie[modificare | modificare sursă]
-
Mascul de Chuckwalla de talie mare, fotografie făcută în Munții White Tank, lângă Surprise, Arizona. -
Chuckwalla adultă din deșertul Sonoran -
Chuckwalla adultă din deșertul Mojave -
Mascul de Chuckwalla comună în Parcul Național Joshua Tree -
Un chuckwalla care strănută sare în Parcul Anza-Borrego Desert State Park
.jpg)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ A phylogeny and revised classification of Squamata, including 4161 species of lizards and snakes[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Avise, John C. (2015). Sketches of Nature: A Geneticist's Look at the Biological World During a Golden Era of Molecular Ecology. Elsevier Science. p. 142. ISBN 978-0-12-801960-3.
- ^ Liddell, H.G. & Scott, R. (1940). A Greek-English Lexicon. revised and augmented throughout by Sir Henry Stuart Jones. with the assistance of. Roderick McKenzie. Oxford: Clarendon Press.
- ^ „Definition of CHUCKWALLA” (în engleză). www.merriam-webster.com. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i Stebbins, Robert C., (2003) A Field Guide to Western Reptiles and Amphibians, 3rd Edition. Houghton Mifflin Company, ISBN 0-395-98272-3
- ^ Hollingsworth, Bradford D. (), „The Systematics of Chuckwallas (Sauromalus) with a Phylogenetic Analysis of Other Iguanid Lizards”, Herpetological Monographs, 12, p. 38, doi:10.2307/1467020, accesat în
- ^ Case, T. J. (1982). Ecology and evolution of insular gigantic chuckwallas, Sauromalus hispidus and Sauromalus varius. Iguanas of the World. Park Ridge, New Jersey: Noyes Publications. pp. 184–212. ISBN 0-8155-0917-0.
- ^ Deban, S.M., J.C. O’Reilly, and T.C. Theimer 1994. Mechanism of defensive inflation in the chuckwalla, Sauromalus obesus. Journal of Experimental Zoology 270: 451-459