Sari la conținut

Charles Upson Clark

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Charles Upson Clark
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Springfield, SUA[1] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani) Modificați la Wikidata
New York City, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLeavitt Cemetery[*][[Leavitt Cemetery (cemetery in Charlemont, Franklin County, Massachusetts, United States)|]][2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
filolog clasic[*]
romanist
anglist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Yale
Universitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea Sapienza din Roma
...încă 2  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Yale
American Academy in Rome[*]
City College of New York[*]
Universitatea Columbia  Modificați la Wikidata
PremiiPremio de Roma[*][[Premio de Roma (American award for emerging artists and scholars)|]]
Ordinul Coroana Italiei în grad de cavaler[*]
Fellow of the Medieval Academy of America[*][[Fellow of the Medieval Academy of America |]] ()[4]  Modificați la Wikidata

Charles Upson Clark (n. 14 ianuarie 1875, Springfield, Massachusetts d. 9 septembrie 1960, New York) a fost un istoric american, profesor la Columbia University. El este cunoscut ca fiind cel care a descoperit Barberini Codex (Badianus Manuscript),[5] cea mai veche lucrare botanică aztecă păstrată până în zilele noastre.[6]

Charles Upson Clark s-a născut în familia lui Edward Perkins Clark și Catharine Pickens Upson.[7] A obținut un doctorat în limba latină la Universitatea Yale (1897). Și-a continuat studiile la München, Roma și Paris. În timpul primului război mondial, a lucrat în serviciul de informații al armatei americane.

În anul 1919, a acceptat o invitație a Guvernului României și a venit pentru prima dată în România. A mai vizitat România de opt ori între 1921 și 1940. A susținut cursuri și conferințe la universitățile din Chișinău, Timișoara și Cluj. S-a documentat în ceea ce privește geografia, istoria, cultura și arta românească, învățând limba română. A fost ales ca membru de onoare al Academiei Române [8].

În cursul vieții, a fost autor al mai multor cărți pe o varietate de subiecte. Printre subiectele abordate de el sunt istoria Indiilor de Vest de Antonio Vázquez de Espinosa tradusă în engleză[9] și istoria modernă a României.[10] El a colaborat și cu Școala Americană de Studii Clasice din Roma, unde a deținut funcția de director de studii clasice și arheologie (până în 1910).[11]

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]
  • The Text Tradition of Ammianus Marcellinus (1904)
  • Greater Roumania (Dodd, Mead and Company, 1922)
  • Bessarabia, Russia and Roumania on the Black Sea (Dodd, Mead and Company, 1927)
  • United Roumania. The Minorities Problem (New York, 1932)
  • Racial aspects of Romania's case (Caxton Press, New York, 1941)
  1. 1 2 https://archive.org/details/universitiesthei05cham/page/57/mode/1up. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. „Charles Upson Clark” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056.
  3. „Charles Upson Clark” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
  4. https://www.medievalacademy.org/page/CompleteFellows. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. Badianus Manuscript
  6. Azcatitlan Codex
  7. Bio info
  8. „Ședința Senatului României din 7 martie 2002. Discursul senatorului Corneliu Vadim Tudor - stenogramă”. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. "El Consejo Real ..."
  10. "The Birth of the Romanian State"
  11. Society of Fellows

Legături externe

[modificare | modificare sursă]