Charles Upson Clark

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Charles Upson Clark
Date personale
Născut 14 ianuarie 1875
Springfield, Massachusetts, SUA
Decedat 29 septembrie 1960 (85 de ani)
New York, SUA
Cetățenie Statele Unite ale Americii
Ocupație istoric
filolog clasic[*]
romanist
Activitate
Alma mater Universitatea Yale, Universitatea Ludwig Maximilian din München[*], Universitatea Sapienza din Roma, Universitatea din Grenoble[*], Universitatea din Paris
Organizație Universitatea Yale, American Academy in Rome[*], City College of New York[*], Universitatea Columbia
Premii Rome Prize[*]
knight of the Order of the Crown of Italy‎[*]

Charles Upson Clark (n. 14 ianuarie 1875, Springfield, Massachusetts – d. 9 septembrie 1960, New York) a fost un istoric american, profesor la Columbia University. El este cunoscut ca fiind cel care a descoperit Barberini Codex (Badianus Manuscript),[1] cea mai veche lucrare botanică aztecă păstrată până în zilele noastre.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Charles Upson Clark s-a născut în familia lui Edward Perkins Clark și Catharine Pickens Upson.[3] A obținut un doctorat în limba latină la Universitatea Yale (1897). Și-a continuat studiile la München, Roma și Paris. În timpul primului război mondial, a lucrat în serviciul de informații al armatei americane.

În anul 1919, a acceptat o invitație a Guvernului României și a venit pentru prima dată în România. A mai vizitat România de opt ori între 1921 și 1940. A susținut cursuri și conferințe la universitățile din Chișinău, Timișoara și Cluj. S-a documentat în ceea ce privește geografia, istoria, cultura și arta românească, învățând limba română. A fost ales ca membru de onoare al Academiei Române [4].

În cursul vieții, a fost autor al mai multor cărți pe o varietate de subiecte. Printre subiectele abordate de el sunt istoria Indiilor de Vest de Antonio Vázquez de Espinosa tradusă în engleză[5] și istoria modernă a României.[6] El a colaborat și cu Școala Americană de Studii Clasice din Roma, unde a deținut funcția de director de studii clasice și arheologie (până în 1910).[7]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • The Text Tradition of Ammianus Marcellinus (1904)
  • Greater Roumania (Dodd, Mead and Company, 1922)
  • Bessarabia, Russia and Roumania on the Black Sea (Dodd, Mead and Company, 1927)
  • United Roumania. The Minorities Problem (New York, 1932)
  • Racial aspects of Romania's case (Caxton Press, New York, 1941)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Badianus Manuscript
  2. ^ Azcatitlan Codex
  3. ^ Bio info
  4. ^ Ședința Senatului României din 7 martie 2002. Discursul senatorului Corneliu Vadim Tudor - stenogramă
  5. ^ "El Consejo Real ..."
  6. ^ "The Birth of the Romanian State"
  7. ^ Society of Fellows

Legături externe[modificare | modificare sursă]