Charles Edward Stuart

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Charles Edward Stuart
"Carol al III-lea"
Charles Edward Stuart, portret de Allan Ramsay, pictat la Palatul Holyrood din Edinburgh, toamna 1745
Charles Edward Stuart, portret de Allan Ramsay, pictat la Palatul Holyrood din Edinburgh, toamna 1745
Pretendent iacobit
Domnie 1 ianuarie 1766 – 31 ianuarie 1788
Predecesor Iacob III
Succesor Henric IX
Căsătorit(ă) cu Louise de Stolberg-Gedern
Urmași Charlotte Stuart, Ducesă de Albany (nelegitim)
Nume complet
Charles Edward Louis John Casimir Silvester Severino Maria Stuart[1]
Casa regală Casa Stuart
Tată James Francis Edward Stuart
Mamă Maria Clementina Sobieska
Naștere 31 decembrie 1720(1720-12-31)
Palatul Muti, Roma
Deces 31 ianuarie 1788(1788-01-31)
(&&&&&&&&&&&&&&67.&&&&&067 ani, &&&&&&&&&&&&&&31.&&&&&031 zile)
Palatul Muti, Roma
Înmormântare Biserica Sf. Petru, Vatican

Prințul Charles EdwardPrințul Charles Edward Louis Philip Casimir Stuart (31 decembrie 1720 – 31 ianuarie 1788) cunoscut drept Bonnie Prince Charlie sau Tânărul Pretendent a fost al doilea pretendent iacobit la tronul Angliei, Scoției și Irlandei.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

"Prințul Charles Edward Stuart, 1720 - 1788. Fiul cel mare al Prințului James Francis Edward Stuart" de William Mosman

Charles Edward Louis John Casimir Silvester Severino Maria Stuart s-a născut la Palazzo Muti din Roma, Italia, la 31 decembrie 1720,[2] unde tatălui său i s-a permis șederea de către Papa Clement al XI-lea. Și-a petrecut aproape întreaga copilărie la Roma și Bologna. Prințul Charles Edward a fost fiul cel mare al lui James Francis Edward Stuart și nepot al regelui Iacob al II-lea al Angliei. Mama sa a fost nepoata regelui Ioan al III-lea Sobieski.

Fiind, în opinia lor, ultimii moștenitorii legitimi ai Casei Stuart, familia sa a trăit cu un sentiment de mândrie și a crezut neclintit în dreptul divin al regilor. Recâștigarea tronurile Angliei și Scoției pentru Stuarți a fost un subiect constant de conversație în casă.[3]

Bunicul său, Iacob al II-lea al Angliei, a condus țara în perioada 1685-1688[2], apoi a fost detronat când Parlamentul i-a invitat pe protestantul olandez, William al III-lea, și pe soția acestuia, Prințesa Maria (fiica cea mare a regelui Iacob), să-l înlocuiască, în timpul Revoluției glorioase din 1688.

În 1734, Charles Edward a observat asediul francez și spaniol asupra Gaeta, prima sa expunere la arta războiului. Tatăl său a reușit să obțină sprijinul reînnoit al guvernului francez în anul 1744; și Charles Edward a călătorit în Franța, cu unicul scop de a comanda unei armate franceze, care l-ar duce într-o invazie a Angliei. Invazia nu s-a materializat niciodată, pentru că flota de invazie a fost împrăștiată de o furtună. În momentul în care flota s-a regrupat, flota britanică a realizat diversiunea și și-a preluat din nou poziția pe Canal.[4] Fără să fie descurajat, Charles Edward era hotărât să continue în lupta lui pentru restaurarea Stuarților.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Additional Manuscripts, British Library, 30,090, quoted in Frank McLynn, Charles Edward Stuart: A Tragedy in Many Acts (London: Routledge, 1988), 8.
  2. ^ a b Charles Edward Stuart - Jacobites, Enlightenment and the Clearances - Scotland's History. http://www.educationscotland.gov.uk/scotlandshistory/jacobitesenlightenmentclearances/charlesedwardstuart/. 
  3. ^ Who was Bonnie Prince Charlie?”. Essortment.com. http://www.essortment.com/all/whowasbonniep_rlhk.htm. Accesat la 5 mai 2010. 
  4. ^ Longmate p.149