Charles Edward Stuart
| Charles Edward Stuart | |
| "Carol al III-lea" | |
 Charles Edward Stuart, portret de Allan Ramsay, pictat la Palatul Holyrood din Edinburgh, toamna 1745 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Charles Edward Louis John Casimir Silvester Severino Maria Stuart[1] |
| Născut | 31 decembrie 1720 Palatul Muti, Roma |
| Decedat | 31 ianuarie 1788 (67 ani, 31 zile) Palatul Muti, Roma |
| Înmormântat | Biserica Sf. Petru, Vatican Grotte Vaticane[*]  |
| Cauza decesului | accident vascular cerebral |
| Părinți | James Francis Edward Stuart Maria Clementina Sobieska |
| Frați și surori | Henry Benedict Stuart[2] |
| Căsătorit cu | Louise de Stolberg-Gedern |
| Copii | Charlotte Stuart, Ducesă de Albany (nelegitim) |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | Pretendent la tron conducător militar |
| Limbi vorbite | limba engleză[3] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa Stuart |
| Pretendent iacobit | |
| Domnie | 1 ianuarie 1766 – 31 ianuarie 1788 |
| Predecesor | Iacob III |
| Succesor | Henric IX |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Prințul Charles Edward Louis Philip Casimir Stuart (31 decembrie 1720 – 31 ianuarie 1788) cunoscut drept Bonnie Prince Charlie sau Tânărul Pretendent a fost al doilea pretendent iacobit la tronul Angliei, Scoției și Irlandei.
Primii ani[modificare | modificare sursă]
Charles Edward Louis John Casimir Silvester Severino Maria Stuart s-a născut la Palazzo Muti din Roma, Italia, la 31 decembrie 1720,[4] unde tatălui său i s-a permis șederea de către Papa Clement al XI-lea. Și-a petrecut aproape întreaga copilărie la Roma și Bologna. Prințul Charles Edward a fost fiul cel mare al lui James Francis Edward Stuart și nepot al regelui Iacob al II-lea al Angliei. Mama sa a fost nepoata regelui Ioan al III-lea Sobieski.
Fiind, în opinia lor, ultimii moștenitorii legitimi ai Casei Stuart, familia sa a trăit cu un sentiment de mândrie și a crezut neclintit în dreptul divin al regilor. Recâștigarea tronurile Angliei și Scoției pentru Stuarți a fost un subiect constant de conversație în casă.[5]
Bunicul său, Iacob al II-lea al Angliei, a condus țara în perioada 1685-1688[4], apoi a fost detronat când Parlamentul i-a invitat pe protestantul olandez, William al III-lea, și pe soția acestuia, Prințesa Maria (fiica cea mare a regelui Iacob), să-l înlocuiască, în timpul Revoluției glorioase din 1688.
În 1734, Charles Edward a observat asediul francez și spaniol asupra Gaeta, prima sa expunere la arta războiului. Tatăl său a reușit să obțină sprijinul reînnoit al guvernului francez în anul 1744; și Charles Edward a călătorit în Franța, cu unicul scop de a comanda unei armate franceze, care l-ar duce într-o invazie a Angliei. Invazia nu s-a materializat niciodată, pentru că flota de invazie a fost împrăștiată de o furtună. În momentul în care flota s-a regrupat, flota britanică a realizat diversiunea și și-a preluat din nou poziția pe Canal.[6] Fără să fie descurajat, Charles Edward era hotărât să continue în lupta lui pentru restaurarea Stuarților.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Additional Manuscripts, British Library, 30,090, quoted in Frank McLynn, Charles Edward Stuart: A Tragedy in Many Acts (London: Routledge, 1988), 8.
- ^ Kindred Britain
- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b „Charles Edward Stuart - Jacobites, Enlightenment and the Clearances - Scotland's History”.
- ^ „Who was Bonnie Prince Charlie?”. Essortment.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Longmate p.149
