Charles Bertier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Charles Bertier
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Grenoble, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani)[3][5] Modificați la Wikidata
Grenoble, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière Saint-Roch de Grenoble[*][[cimetière Saint-Roch de Grenoble (cemetery located in Isère, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[6] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris  Modificați la Wikidata
PregătireLaurent Guétal  Modificați la Wikidata

Charles Alexandre Bertier (n. , Grenoble, Franța – d. , Grenoble, Franța) a fost un pictor peisagist francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Valea Vénéon, Oisans (1894)

Familia sa deținea o afacere de fabricare a mănușilor. A intrat la „Petit Séminaire du Rondeau”, unde a studiat designul cu Laurent Guétal,[7] care l-a inițiat în pictura munților și a altor peisaje impresionante într-un stil care va marca ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de „École Dauphinoise”, un grup din care mai făceau parte Ernest Victor Hareux și Jean Achard.

În 1875, s-a înscris la o școală profesională (cunoscută acum ca École Vaucanson) pentru a învăța meseria familiei sale, precum și desenul. Aceasta a fost urmată de serviciul militar, în timpul căruia și-a expus pentru prima dată lucrările.[8] Ulterior, a fost admis la École des Beaux-Arts din Paris,[9] unde a susținut mai multe expoziții la Salon⁠(d).[10] În 1900 a fost unul dintre artiștii care au asigurat decorațiuni pentru Le Train Bleu⁠(d), un restaurant celebru lângă Gare de Lyon din Paris.

A fost deținător a 31 de premii, franceze și străine, membru al „Society des Artistes Français”, membru fondator al „Société des Peintres de Montagne” și membru al juriilor mai multor concursuri de artă. A-a abătut pentru scurt timp din crearea peisajelor pentru a realiza câteva portrete pentru un binefăcător din Rusia, care a promis să plaseze unele dintre lucrările sale la Ermitaj.[8]

În 1913, atelierul său a fost distrus de un incendiu și nu a reușit să salveze niciuna dintre picturile, desenele și manuscrisele pe care le deținea. Și-a recăpătat moralul călătorind pentru a picta în Alpii francezi și elvețieni, inclusiv o vizită la Mont Blanc, și și-a reluat programul de expoziții.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b https://rkd.nl/explore/artists/111254, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Charles-Alexandre Bertier (în engleză), RKDartists 
  3. ^ a b c d Charles Bertier (în engleză),Bertier, Charles[*][[Bertier, Charles (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ a b Charles BERTIER, Le Delarge 
  5. ^ a b Charles Bertier, GeneaStar 
  6. ^ RKDartists, accesat în  
  7. ^ Guy Tosatto et al., Trois maîtres du paysage dauphinois au XIX siècle, Versailles, Artlys, 2005 ISBN: 978-2-854-95270-4
  8. ^ a b Freney d'Oisans: Biography and appreciation.
  9. ^ Catalogue raisonné of Charles Bertier - Gallery antiquity of Bourget-du-lac in France
  10. ^ Lionel Bergatto, Le sentiment de la montagne, Glénat Réunion des musées nationaux Musée de Grenoble, 1998 ISBN: 2-723-42614-9

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Association pour la création d'un musée des artistes dauphinois Corenc, Isère, Charles Bertier 1860-1924. Peintre de la montagne, catalogul expoziției, 10 iulie-26 septembrie 1986, Primăria Grenoble

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Charles Bertier la Wikimedia Commons