Cetatea dacică de la Racoș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Blidaru-entry-icon.png Cetatea dacică de la Racoș
Cetatea dacică de la Racoș se află în România
Cetatea dacică de la Racoș
Localizare în România
Locație
Coordonate 46°01′24″N 25°25′14″E / 46.0233°N 25.4206°E / 46.0233; 25.4206
Numele locului Dealul Vărăriei, Dealul Cornului
Localitate Racoș
Județ Brașov
Țară  România
Referință
RO-LMI BV-I-s-A-11282
RO-RAN 41710.01
Note despre sit
Recunoaștere Monument istoric.svg Monument Istoric Național
Condiție Ruinat

Cetatea dacică de la Racoș este o fortificație dacică situată pe teritoriul României.

Între Munții Baraolt și Munții Perșani râul Olt curge prin strânsura Defileului Racoșului, lung de aproape 17 km. La ieșirea din defileu Oltul este străjuit de două mameloane, Tepeiul Racoșului pe malul drept și Tepeiul Ormenișului pe malul stâng. Cetatea Racoșului a fost construită pe Tepeiul Ormenișului, pe un platou, îngust și prelung, mărginit spre nord de o prăpastie amețitoare cu pereți verticali. Marginea dinspre prăpastie a stâncii a fost fasonată în forma unei borduri iar pe celelalte trei laturi s-a ridicat zidul cetății dacice pe la mijlocul secolului I î.e.n. Atât cetatea, cât și construcțiile de pe terase au fost distruse și incendiate în războaiele de la începutul secolului al II-lea e.n.[3]

Resturile zidului dacic se înfățișează ca un val impozant în arc de cerc, ale cărui extremități (la N și la E) pierd serios și treptat din dimensiuni înainte de a întâlni stânca nativă și abruptă a dealului (a mamelonului principal), punct din care așezarea începe să beneficieze de apărare naturală, spre N și NE, unde există o falie naturală verticală, practic insurmontabilă în antichitate dar avansat colmatată în prezent.[4]

Situl de la Racoș a fost descoperit în perioada interbelică de preotul din sat care a început să facă săpături clandestine și neștiințifice în zonă. O mare parte din obiectele descoperite au ajuns la Budapesta. Abia începând cu anul 1975, situl de la Racoș este cercetat de arheologi.[5]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]