Causa sui

Causa sui (latină: „cauză de sine”) este un termen din latin care desemnează ceva care există sau se produce prin sine însuși. Conceptul este utilizat în special în filozofie pentru a descrie o entitate care este cauza propriei existențe. A fost central în lucrările lui Baruch Spinoza, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre și Ernest Becker^⁠(d).

În științe sociale

În lucrările lui Freud și Becker, conceptul este adesea utilizat ca un mecanism simbolic al nemuririi, prin care individul creează sau proiectează sens dincolo de propria viață.

Norman O. Brown^⁠(d), în lucrarea sa Life Against Death^⁠(d) („Viața împotriva morții”), susține că complexul oedipian este esențial causa sui („tată-de-sine”), în sensul că, după recunoașterea traumatică a separării de mamă — adică a faptului că suntem „alții” — apare tendința de a recrea unitatea pierdută.^[1]

În teism

În teismul occidental tradițional, deși Dumnezeu nu este creat de nicio altă entitate, El nu este definit drept causa sui, deoarece acest lucru ar implica o idee de „devenire” asociată spinozismului și panteismului, care contrazice teologia scolastică, conform căreia Dumnezeu este imuabil.^[2]

Conceptul catolic despre Dumnezeu ca fiind absolut independent și autoexistent prin natură, și deci perfect și lipsit de orice posibilitate de schimbare, este opus conceptului panteist al unei ființe absolute care evoluează și se determină pe sine în timp.^[2]

Schimbarea implică dezvoltare, iar dacă Dumnezeu este considerat Perfecțiunea Absolută, atunci nu este necesară nicio schimbare. El este astfel Actus purus^⁠(d), sau posedă aseitate.^[3]^[4]^[5]

În schimb, teologia procesului^⁠(d) modernă reintroduce conceptul de auto-cauzalitate în discuția despre atributele lui Dumnezeu în creștinism^⁠(d).

Pe de altă parte, în Japji Sahib^⁠(d), Guru Nanak (întemeietorul sikhismului) îl descrie pe Dumnezeu ca fiind autoexistent.^[6]

Note

↑ Brown, Norman O. (1985). Life Against Death: The Psychoanalytical Meaning of History (ed. Second). Wesleyan University Press. p. 127. ISBN 978-0819561442. According to basic psychoanalytic theory, the castration complex establishes the peculiar capacity of human bodies to devise nonbodily activities (sublimations) and the peculiar capacity of the human self for self-denial (the super-ego). We can begin, I think, to make sense of these paradoxes if we think of the Oedipal project as the causa sui (father-of-oneself) project, and therefore in essence a revolt against death generally, and specifically against the biological principle separating mother and child. The castration complex is the consequence of the collision between this project and the perception of the fact of sexual differentiation separating mother and son.
1 2 Sauvage, George (1907). „Aseity”. Catholic Encyclopedia, New Advent^⁠(d). Accesat în 14 iulie 2012.
↑ John Panteleimon Manoussakis (2006). After God. Richard Kearney And the Religious Turn in Continental Philosophy. New York: Fordham University Press. p. 439. ISBN 9780823225323.
↑ Thomas Joseph White (2010). The Analogy of Being. Invention of the Antichrist Or the Wisdom of God?. Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing^⁠(d). p. 440. ISBN 9780802865335.
↑ Dolf te Velde (2010). Paths beyond tracing out. Eburon Uitgeverij B.V. p. 698. ISBN 9789059723665.
↑ „Sri Granth”. Accesat în 4 septembrie 2015.

Vezi și

[1] Brown, Norman O. (1985). Life Against Death: The Psychoanalytical Meaning of History (ed. Second). Wesleyan University Press. p. 127. ISBN 978-0819561442. According to basic psychoanalytic theory, the castration complex establishes the peculiar capacity of human bodies to devise nonbodily activities (sublimations) and the peculiar capacity of the human self for self-denial (the super-ego). We can begin, I think, to make sense of these paradoxes if we think of the Oedipal project as the causa sui (father-of-oneself) project, and therefore in essence a revolt against death generally, and specifically against the biological principle separating mother and child. The castration complex is the consequence of the collision between this project and the perception of the fact of sexual differentiation separating mother and son.

[:0-2] 1 2 Sauvage, George (1907). „Aseity”. Catholic Encyclopedia, New Advent^⁠(d). Accesat în 14 iulie 2012.

[3] John Panteleimon Manoussakis (2006). After God. Richard Kearney And the Religious Turn in Continental Philosophy. New York: Fordham University Press. p. 439. ISBN 9780823225323.

[4] Thomas Joseph White (2010). The Analogy of Being. Invention of the Antichrist Or the Wisdom of God?. Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing^⁠(d). p. 440. ISBN 9780802865335.

[5] Dolf te Velde (2010). Paths beyond tracing out. Eburon Uitgeverij B.V. p. 698. ISBN 9789059723665.

[6] „Sri Granth”. Accesat în 4 septembrie 2015.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]