Causa sui

Causa sui (tradus: „cauza de sine”) este un termen latin care desemnează ceva ce este generat în sine. Folosit în legătură cu scopul pe care obiectele îl pot atribui singure, conceptul a fost central în lucrările lui Baruch Spinoza, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre și Ernest Becker^⁠(d).

În științe sociale

În cazul lui Freud și Becker, conceptul a fost adesea folosit ca un vas al nemuririi, prin care ceva putea crea sens sau continua să creeze sens dincolo de propria viață.

Norman O. Brown^⁠(d), în celebra sa carte Life Against Death („Viața împotriva morții”), susține că complexul oedip al lui Freud este esențial causa sui („tată-de-sine”), unde, după recunoașterea traumatică că suntem separați de mamă—că suntem 'alții'—căutăm reunirea cu mama.^[1]

În teism

În teismul occidental tradițional, deși Dumnezeu nu poate fi creat de nicio altă forță sau ființă, El nu poate fi definit ca causa sui, deoarece aceasta ar implica ideea spinozistă-panteistă de „devenire”, care contrazice credința teologiei scolastice că Dumnezeu este incapabil de schimbare.^[2]

Conceptul catolic...despre Dumnezeu ca fiind absolut independent și autoexistent prin natură și, în consecință, perfect fără nicio posibilitate de schimbare din toată eternitatea, este total opus conceptului panteist de ființă absolută sau pură [care] evoluează, se determină și se realizează pe sine de-a lungul timpului.^[2]

Schimbarea implică dezvoltare, iar din moment ce Dumnezeu este considerat Perfecțiunea Absolută, nu mai este necesară nicio schimbare: El este așa-numitul Actus purus^⁠(d), sau aseitate.^[3]^[4]^[5] În schimb, teologia procesului recentă introduce acest concept printre atributele lui Dumnezeu în creștinism.

Pe de altă parte, în Japji Sahib^⁠(d), Guru Nanak (întemeietorul sikhismului) îl definește Dumnezeu ca fiind autoexistent.^[6]

Note

^ Brown, Norman O. (1985). Life Against Death: The Psychoanalytical Meaning of History (ed. Second). Wesleyan University Press. p. 127. ISBN 978-0819561442. According to basic psychoanalytic theory, the castration complex establishes the peculiar capacity of human bodies to devise nonbodily activities (sublimations) and the peculiar capacity of the human self for self-denial (the super-ego). We can begin, I think, to make sense of these paradoxes if we think of the Oedipal project as the causa sui (father-of-oneself) project, and therefore in essence a revolt against death generally, and specifically against the biological principle separating mother and child. The castration complex is the consequence of the collision between this project and the perception of the fact of sexual differentiation separating mother and son.
^ ^a ^b Sauvage, George (1907). „Aseity”. Catholic Encyclopedia, New Advent^⁠(d). Accesat în 14 iulie 2012.
^ John Panteleimon Manoussakis (2006). After God. Richard Kearney And the Religious Turn in Continental Philosophy. New York: Fordham University Press. p. 439. ISBN 9780823225323. P. 413.ISBN: 978-0-82322-532-3.
^ Thomas Joseph White (2010). The Analogy of Being. Invention of the Antichrist Or the Wisdom of God?. Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing^⁠(d). p. 440. ISBN 9780802865335. P. 384. ISBN: 978-0-80286-533-5.
^ Dolf te Velde (2010). Paths beyond tracing out. Eburon Uitgeverij B.V. p. 698. ISBN 9789059723665. P. 302. ISBN: 978-9-05972-366-5.
^ „Sri Granth”. Accesat în 4 septembrie 2015.

Vezi și

Acest articol este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.

[1] Brown, Norman O. (1985). Life Against Death: The Psychoanalytical Meaning of History (ed. Second). Wesleyan University Press. p. 127. ISBN 978-0819561442. According to basic psychoanalytic theory, the castration complex establishes the peculiar capacity of human bodies to devise nonbodily activities (sublimations) and the peculiar capacity of the human self for self-denial (the super-ego). We can begin, I think, to make sense of these paradoxes if we think of the Oedipal project as the causa sui (father-of-oneself) project, and therefore in essence a revolt against death generally, and specifically against the biological principle separating mother and child. The castration complex is the consequence of the collision between this project and the perception of the fact of sexual differentiation separating mother and son.

[:0-2] Sauvage, George (1907). „Aseity”. Catholic Encyclopedia, New Advent^⁠(d). Accesat în 14 iulie 2012.

[3] John Panteleimon Manoussakis (2006). After God. Richard Kearney And the Religious Turn in Continental Philosophy. New York: Fordham University Press. p. 439. ISBN 9780823225323. P. 413.ISBN: 978-0-82322-532-3.

[4] Thomas Joseph White (2010). The Analogy of Being. Invention of the Antichrist Or the Wisdom of God?. Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing^⁠(d). p. 440. ISBN 9780802865335. P. 384. ISBN: 978-0-80286-533-5.

[5] Dolf te Velde (2010). Paths beyond tracing out. Eburon Uitgeverij B.V. p. 698. ISBN 9789059723665. P. 302. ISBN: 978-9-05972-366-5.

[6] „Sri Granth”. Accesat în 4 septembrie 2015.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]