Cao Wei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cao Wei
30px 30px  –  30px Blank.png 30px
Teritoriul Cao Wei (cu verde) in 263
Teritoriul Cao Wei (cu verde) in 263
Capitală Luoyang
Limbă Chineza Veche
Religie Taoism, Confucianism, Religie populara chinezeasca
Guvernare
Formă de guvernare Monarhie
Imparat  
 - 220- 226 Cao Pi
 - 226- 239 Cao Rui
 - 239- 254 Cao Fang
 - 254- 260 Cao Mao
 - 260- 263 Cao Huang
Istorie
Epoca istorică Perioada celor Trei Regate
Abdicarea Imparatului Xian din Han
Wu de Est isi declara independenta
Cao Wei cucereste Shu Han
Abdicarea lui Cao Huang
Economie
Monedă ancient Chinese coinage[*]
În prezent parte din
 China
 Coreea de Nord
 Vietnam (220-222; 263-265)
Istoria Chinei
Istoria Chinei
ANTICHITATE
Dinastia Xia c. 2100–c. 1600 BCE
Dinastia Shang c. 1600–c. 1046 BCE
Dinastia Zhou c. 1045–256 BCE
 Zhou de Vest
 Zhou de Est
   Primăverile și Toamnele
   Statele Combatante
PERIOADA IMPERIALĂ
Dinastia Qin 221–206 BCE
Dinastia Han 206 BCE – 220 CE
  Han de Vest
  Dinastia Xin
  Han de Est
Trei Regate 220–280
  Wei, Shu și Wu
Dinastia Jin 265–420
  Jin de Vest 16 Regate
304–439
  Jin de Est
Dinastiile din Sud și din Nord
420–589
Dinastia Sui 581–618
Dinastia Tang 618–907
  (A doua Dinastie Zhou 690–705)
5 Dinastii și
10 Regate

907–960
Dinastia Liao
907–1125
Dinastia Song
960–1279
  Song de Nod Xia de Vest
  Song de Sud Jin
Dinastia Yuan 1271–1368
Dinastia Ming 1368–1644
Dinastia Qing 1644–1911
PERIOADA MODERNĂ
Republica Chineză 1912–1949
Republica Populară
Chineză

Istoria Republicii
Populare Chineze

1949–present
Taiwan
Istoria Taiwanului
1949–present

Cao Wei (220- 265 d.Hr) a fost unul dintre cele trei regate puternice care au concurat pentru putere în Perioada celor Trei Regate (220- 280). Având capitala la Luoyang statul a fost înființat de Cao Pi în anul 220 d.Hr pe fundația realizată de tatăl său ,Cao Cao, spre sfarșitul dinastiei Han de Est. Numele de “Wei” a devenit pentru prima dată asociat cu Cao Cao când a fost numit Duce de Wei de către Guvernul Han de Est în 213, și a devenit numele statului cand Cao Pi s-a proclamat împarat în 220. Istoricii adesea adaugă “Cao” pentru a-l diferenția de alte state Chinezești cunoscute cu același nume “Wei” , cum ar fi Wei din Perioada Statelor în luptă și Wei de nord din Dinastiile din Nord și din Sud. Autoritatea familiei domnitoare Cao treptat a slăbit după moartea celui de al doilea Împarat ,Cao Rui, și în cele din urmă a cazut în mâinile lui Sima Yi, un regent din Wei, și familia sa, în 249. Succesorul lui Cao Rui a rămas un domnitor de formă sub conducerea familiei Sima. Până când nepotul lui Sima Yi, Sima Yan, l-a forțat pe ultimul conducator Wei ,Cao Huan, să abdice și a înființat Dinastia Jin

Istorie[modificare | modificare sursă]

Înceuturi și înființare[modificare | modificare sursă]

Spre sfârșitul dinastiei Han de Est, China de Nord a ajuns sub stăpânirea lui Cao Cao, cancelarul ultimului conducator din dinastia Han, Împaratul Xian. În 213 Împaratul Xian i-a acordat lui Cao Cao titlul de “Duce de Wei” și i-a dat zece orașe ca și domeniu. Zona a fost numită “Wei”. La acel timp partea de sud a Chinei era împărțită în alte două zone controlate de alți doi lorzi, Lui Bei și Sun Quan. În 216, Împaratul Xian l-a ridicat pe Cao Cao la rangul de Rege Vasal – Rege al Wei – și i-a acordat mai multe teritorii.

Cao Cao a murit pe 15 martie 220 iar titlul de Rege Vasal a fost moștenit de fiul său Cao Pi. Mai târziu în același an, pe 11 Decembrie, Cao Pi l-a forțat pe Împaratul Xian să abdice în favoarea lui și a luat tronul, înființând statul Wei. Totuși Liu Bei imediat a contestat dreptul lui Cao Pi de a sta pe tronul Han și s-a declarat “Imparat al Shu Han” un an mai târziu. Sun Quan era nominal rege vasal sub Wei, dar si-a declarat independența în 222 și sa proclamat “Împarat al Wu” în 229.

Domniile lui Cao Pi și Cao Rui[modificare | modificare sursă]

Cao Pi a domnit șase ani până a murit în 226 și a fost succedat de fiul său Cao Rui care a domnit până a murit în 239. În timpul domniei celor doi, Cao Pi și Cao Rui, Wei a purtat numeroase războaie cu cele două state rivale, Shu și Wu.

Între anii 228 și 234, Zhuge Liang, cancelar și regent din regatul Shu a condus o serie de cinci campanii militare pentru a ataca granița vestica a Wei (în prezent Gansu și Shaanxi) cu scopul de a cucerii Chang’an un oraș strategic care se afla în drumul spre capitala Wei, Luoyang. Armatele invadatoare din Shu au fost respinse de către generalii Cao Zhong, Sima Yi, Zhang He și alții, Shu nu a avut caștiguri semnificative în expediții.

La granițele de sud și de est, Wei a purtat cu Wu o serie de conflicte armate între anii 220 și 230 printre care și lupta de la Dongkou din (222-223), Jianling din (223), și Shiting din (228). Oricum majoritatea luptelor nu au avut un casîștigător și nici o parte nu a reușit să-și mărească teritoriul semnificativ.

Războaiele dintre Goguryeo și Wei[modificare | modificare sursă]

În aceași perioadă, regatul Coreean , Goguryeo, își consolida puterea ,și a început să cucerească teritorii din Peninsula Coreană care erau sub ocupație Chinezească. Goguryeo a început Războaiele dintre Goguryeo și Wei în 242 încercând să oprească accesul chinezilor pe teritoriul lor prin cucerirea unui fort Chinezesc. Drept raspuns Wei a invadat și distrus Goguryeo. Hwando a fost distrus drept răzbuanre de către forțele Wei în 244.

Decăderea Wei[modificare | modificare sursă]

În 249 în timpul domniei succesorului lui Cao Rui, Cao Fang, regentul Sima Yi a acaparat puterea de la co-regentul Cao Shuang printr-o lovitură de stat. Acest eveniment a marcat prabușirea autorității imperiale în Wei, cum rolul lui Cao Fang a fost redus la a fi o marionetă pe când Sima Yi conducea statul. Sima Yi a murit în 251 și a fost moștenit de fiul său cel mai mare Sima Shi care a continuat să conducă ca regent. Sima Shi l-a destituit pe Cao Fang în 254 și l-a înlocuit cu Cao Mao. Dupa ca Sima Shi a murit în anul urmator, fratele său mai tânăr, i-a moștenit puterea și rangul de regent. În anul 260, Cao Mao a încercat să acapareze puterea de la Sima Zhao printr-o lovitură de stat dar a fost omorat de subordonatul lui Sima , Cheng Ji.

După moartea lui Cao Mao, Cao Huang a fost întronat ca al cincilea conducator al Wei. În orice caz Cao Huang era și el doar o marionetă sub controlul lui Sima Zhao, la fel ca predecesorul său. În 263 armatele din Wei conduse de către Zhong Hui și Deng Ai au cucerit Shu. Doi ani mai târziu fiul lui Sima Zhao, Sima Yan, l-a forțat pe Cao Huang să abdice în favoarea lui, înlocuind Wei cu Dinastia Jin.

Guvern[modificare | modificare sursă]

Modul de a guverna în Wei a moștenit multe aspecte de la Dinastia Han de Est. În timpul domniei sale Cao Pi a înființat două corpuri guvernamentale – Inspectoratul Central și Secretariatul Imperial Mobil – pentru a reduce puterea Secretariatului Imperial și pentru a consolida putera guvernului central.

În acest timp ministrul Chen Qun a dezvoltat Sistemul de nouă ranguri pentru numirile în funcții publice care a fost adoptat de dinastiile de mai tarziu, până când a fost înlocuit de sistemul Examinarea Imperială în timpul dinastie Sui.

Cao Pi a crezut că dinastia Han a cazut deoarece Guvernatorii diferitelor provincii aveau prea multă putere și au ieșit de sub controlul guvernului central. El a redus rolul guvernatorilor la cel de Inspectori, și a permis Inspectorior să se ocupe doar de probleme civile în respective provincii, pe când de problemele militare se ocupă personalul militar organizat în birouri regionale sau din capitală.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Cândva între sfarșitul dinastiei Han de Est și dinastia Cao Wei, a apărut kaishu, un stil de Caligrafie Chineză, cu primul său maestru cunoscut care era Zhang Yao, care a servit ca politician în Wei.

Clasa conducătoare[modificare | modificare sursă]

Conform Carții Wei familia Cao era înrudită cu Împaratul Galben prin nepotul său Zhuanxu. Ei erau de aceași filiație ca și Împaratul Shun. Altă sursă spune că familia Cao se trage din Împaratul Shun. Această sursă a fost atacată de Chiang Chi, care spunea că cei cu numele de familie “Tian” erau descendenți din Shun, și nu cei cu prenume “Cao”. El a mai afirmat că numele de famiei a Împaratului Shun era “Gui”.

Listă a teritoriilor[modificare | modificare sursă]

Provincia You
幽州
Prefecturi
Fanyang
范陽
Dai
Yuyang
漁陽
Right Beiping
右北平
Liaoxi
遼西
Lelang
樂浪
Shanggu
上谷
Yan (stat)
燕國
Changli
昌黎
Xuantu
玄菟
Liaodong
遼東
Daifang
帶方
Provincia Ji
冀州
Prefecturi
Wei
Yangping
陽平
Guangping
廣平
Qinghe
清河
Julu
鉅鹿
Zhao (stat)
趙國
Changshan
常山
Anping
安平
Pingyuan
平原
Leling (stat)
樂陵
Hejian
河間
Bohai
渤海
Zhongshan (stat)
中山國


Provincia Qing
青州
Prefecturi
Chengyang
城陽
Donglai
東萊
Beihai (stat)
北海國
Qi (state)
齊國
Le'an
樂安
Jinan (stat)
濟南國


Provincia Bing
并州
Prefecturi
Shangdang
上黨
Xihe
西河
Taiyuan
太原
Leping
樂平
Xinxing
新興
Yanmen
雁門


Provincia Si
司州
Prefecturi
Henan
河南尹
Hongnong
弘農
Henei
河內
Hedong
河東
Pingyang
平陽


Provincia Yan
兗州
Prefecturi
Taishan
泰山
Jibei (stat)
濟北國
Dongping (stat)
東平國
Dong
Rencheng
任城
Shanyang
山陽
Jiyin
濟陰
Chenliu (stat)
陳留國


Provincia Xu
徐州
Prefecturi
Dongguan
東莞
Langye (stat)
琅琊國
Donghai (stat)
東海國
Guangling
廣陵
Xiapi
下邳
Pengcheng (stat)
彭城國


Provincia Yong
雍州
Prefecturi
Jingzhao
京兆
Pingyi
馮翊
Fufeng
扶風
Beidi
北地
Xinping
新平
Anding
安定
Guangwei
廣魏
Tianshui
天水
Nan'an
南安
Longxi
隴西


Provincia Yu
豫州
Prefecturi
Chen
Yingchuan
潁川
Runan
汝南
Liang (stat)
梁國
Pei (stat)
沛國
Qiao
Lu
Yiyang
弋陽
Anfeng
安豐


Provincia Liang
涼州
Prefecturi
Wuwei
武威
Jincheng
金城
Xiping
西平
Zhangye
張掖
Jiuquan
酒泉
Xihai
西海
Dunhuang
敦煌


Provincia Yang
揚州
Prefecturi
Huainan
淮南
Lujiang
廬江


Provincia Jing
荊州
Prefecturi
Jiangxia
江夏
Xiangyang
襄陽
Xincheng
新城
Nanyang
南陽
Nanxiang
南鄉
Shangyong
上庸
Weixing
魏興
Zhangling (Yiyang)
章陵 (義陽)

Listă de conducători[modificare | modificare sursă]

Conducători Cao Wei
Numele Templului Nume post-mortem Nume de familie (îngrosat) and nume personal Domnie Numele erei și intervalele de timp Note
(N/A) Împaratul Gao
高皇帝
Cao Teng
曹騰
(N/A) (N/A) Numele post-mortem al lui Cao Teng a fost acordat de Cao Rui.
(N/A) Împaratul Tai
太皇帝
Cao Song
曹嵩
(N/A) (N/A) Numele post-mortem al lui Cao Song a fost acordat de Cao Pi.
Taizu
太祖
Împaratul Wu
武皇帝
Cao Cao
曹操
(N/A) (N/A) Templul și numele post-mortem al lui Cao Cao au fost acordate de Cao Pi.
Shizu
世祖
Împaratul Wen
文皇帝
Cao Pi
曹丕
220-226
  • Huangchu
    黃初 (220-226)
Liezu
烈祖
Împaratul Ming
明皇帝
Cao Rui
曹叡
227-239
  • Taihe
    太和 (227-233)
  • Qinglong
    青龍 (233-237)
  • Jingchu
    景初 (237-239)
(N/A) (N/A) Cao Fang
曹芳
240-249
  • Zhengshi
    正始 (240-249)
  • Jiaping
    嘉平 (249-254)
Cao Fang a devenit “Prinț de Qi” după ce a fost detronat. I-a fost acordat post-mortem titlul de “Duce Li de Shaoling” (邵陵厲公) în timpul dinastiel Jin de Vest.
(N/A) (N/A) Cao Mao
曹髦
254-260
  • Zhengyuan
    正元 (254-256)
  • Ganlu
    甘露 (256-260)
Lui Cao Mao i-a fost accordat post-mortem numele "Duce de Gaogui" (高貴鄉公).
(N/A) Împaratul Yuan
元皇帝
Cao Huan
曹奐
260-265
  • Jingyuan
    景元 (260-264)
  • Xianxi
    咸熙 (264-265)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Alte lecturi[modificare | modificare sursă]