Câinele dingo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Câinele dingo
Fosilă: 0.010–0 mln. ani în urmă
Holocen inferior – prezent
Dingo walking.jpg
Câine dingo, mascul
Stare de conservare
Status iucn3.1 VU ro.svg
Vulnerabil (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Canidae
Gen: Canis
Specie: C. lupus
Subspecie: C. l. dingo[1]
Nume trinomial
Canis lupus dingo[2]

(alternativ: Canis dingo)[3]
(Meyer, 1793)

Dingo-Distribution-Fleming.png
Arealul de răspândire în Australia
Câini dingo

Câinele dingo (Canis lupus dingo) trăiește în Australia și face parte din categoria câinilor resălbăticiți, alături de câinii paria din Orientul Mijlociu. Se presupune că ar fi fost introdus ca animal domestic de către primii oameni veniți pe continent, cu circa 30.000 de ani în urmă, și că s-ar fi sălbăticit ulterior.

Câinii dingo trăiesc în câmp deschis și în păduri, ajungând la talia unui câine lup mijlociu. Au în jur de 48–58 cm și aproximativ 22–32 kg. În general, masculii sunt mai dezvoltați decât femelele. Au ochii expresivi, colorați intens în diverse nuanțe, de la galben la portocaliu; urechile sunt mici, ascuțite și foarte mobile, iar blana este roșcată. Vânează izolat, în familie sau, ocazional, în haite. Hrana este alcătuită din mamifere precum cangurii mici sau oile. În timpul zilei stă, de cele mai multe ori, ascuns în vizuină.

Blana unui câine dingo adult este scurtă, stufoasă în zona cozii și variază în grosime și lungime, în funcție de climă.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Constantin Bogoescu (1979). Editura Didactică și Pedagogică. ed. Atlas Zoologic. București. p. 198 

Vezi și[modificare | modificare sursă]