Bronisław Baczko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bronisław Baczko
Date personale
Născut[5] Modificați la Wikidata
Varșovia, Polonia[6][5] Modificați la Wikidata
Decedat (92 de ani)[6][5] Modificați la Wikidata
Geneva, Geneva, Elveția[5] Modificați la Wikidata
CopiiMalgorzata Zakrzewski[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia
 Elveția Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric al epocii moderne[*]
filozof
scriitor
istoric al filosofei[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiVarșovia[7] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Varșovia  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Varșovia
Universitatea din Geneva  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Muncitoresc Unit Polonez  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Balzan[*] ()[1]
Nagroda im. Księdza Józefa Tischnera[*][[Nagroda im. Księdza Józefa Tischnera |​]] ()[2]
prix Biguet[*][[prix Biguet (french literary award for a phylosophy book)|​]] ()[3]
prix Culture et société de la Ville de Genève[*][[prix Culture et société de la Ville de Genève |​]] ()[4]
Złoty Krzyż Zasługi[*][[Złoty Krzyż Zasługi (Polish award)|​]]
docteur honoris causa de l'université de Tours[*][[docteur honoris causa de l'université de Tours |​]] ()  Modificați la Wikidata

Bronislaw Baczko (n. , Varșovia, Polonia – d. , Geneva, Geneva, Elveția) a fost un istoric al filosofiei polonez, specializat în Revoluția Franceză și în utopii. În anii 1960, el a fost, alături de Leszek Kołakowski, unul dintre principalii reprezentanți ai școlii de istorie a ideilor de la Varșovia.[8]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Bronislaw Baczko s-a născut într-o familie evreiască cu o condiție materială modestă din Varșovia. Când Germania nazistă a invadat Polonia, el s-a refugiat către Est. Părinții lui dispar în ghetou. După doi ani într-un colhoz sovietic, s-a alăturat corpului de armată format de către supraviețuitorii Partidului Comunist Polonez. Era ofițer al acestui corp de armată când s-a întors la Varșovia, în 1945.[9] Bronislaw Baczko a obținut doctoratul în litere în anul 1952 la Universitatea din Varșovia[10]. Apropiat doctrinar de stalinism, Baczko s-a opus filosofiei reprezentate în special de Școala de la Lvov-Varșovia. Prima sa lucrare a fost un pamflet îndreptat împotriva lui Tadeusz Kotarbiński,[11] a cărui filosofie nu era „suficient de dialectică”. A predat acolo până în 1968, când a fost concediat și a părăsit Polonia[12] pentru a trăi în Franța. El și-a continuat activitatea didactică în calitate de profesor asociat la Facultatea de Litere de la Clermont-Ferrand, Franța din 1969 până în 1973 și apoi la Universitatea din Geneva, unde a fost profesor de istoria mentalităților și de istorie a istoriei din 1974 până în 1989 și profesor emerit din 1989.[13] A fondat în această perioadă, împreună cu Jean Starobinski, Grupul de studii cu privire la secolul al XVIII-lea.[14]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Premii
Titluri
  • Membru al Institutului Internațional de Filosofie
  • Membru al comitetului „Société Jean-Jacques Rousseau”
  • Doctor honoris causa al Universității de științe umaniste din Strasbourg în 1981
  • Doctor honoris causa al Universității din Tours în 1999

Publicații (selecție)[modificare | modificare sursă]

Text tradus în franceză
  • Rousseau, solitude et communauté, trad. de Claire Brendhel-Lamhout, Paris-La Haye, Mouton ; Paris, École pratique des hautes études, 1974
Texte scrise în franceză
  • Lumières de l'utopie, Paris, Payot, 1978
  • (ed.), Une éducation pour la démocratie : textes et projets de l'époque révolutionnaire, Paris, Garnier frères, 1982 ; ed. a 2-a revăzută și corectată, Geneva, Droz, 2000
  • Les Imaginaires sociaux : mémoires et espoirs collectifs, Paris : Payot, 1984
  • Le Calendrier républicain, in Pierre Nora (dir.), Les Lieux de Mémoire, t. I : La République, Paris, Gallimard, 1984
  • Thermidoriens, Instruction publique [éd. 1992], Lumières et Vandalisme, in Dictionnaire critique de la Révolution française, sous la dir. de Mona Ozouf et François Furet, Paris, Flammarion, 1988 ; rééd. augm. 1992
  • Comment sortir de la Terreur : Thermidor et la Révolution, Paris, Gallimard, « NRF essais », 1989
  • Job, mon ami : promesses du bonheur et fatalité du mal, Paris, Gallimard, « NRF essais », 1997
  • Politiques de la Révolution française, Paris, Gallimard, « Folio Histoire », 2008

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.corriere.it/cultura/16_agosto_30/baczko-polonia-illuminismo-utopia-terrore-gomulka-rousseau-94cc2ff2-6eda-11e6-adac-6265fc60f93f.shtml  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://wyborcza.pl/1,76842,10665789,Wielka_nagroda_dla_Bronislawa_Baczki.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.academie-francaise.fr/prix-biguet  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.geneve.ch/fr/public/acteurs-actrices-culturel/prix-decernes/prix-culture-societe-ville-geneve  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b c d e f www.accademiadellescienze.it, accesat în  
  6. ^ a b c http://www.rts.ch/info/culture/7978369-deces-de-l-historien-de-la-philosophie-bronislaw-baczko-a-92-ans.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ „Bronisław Baczko”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ pl Ryszard Sitek, Warszawska Szkoła Historii idei. Między historią a teraźniejszością, Scholar, Varșovia, 2000.
  9. ^ Philippe-Jean Catinchi, "Bronislaw Baczko", Le Monde du 4-5 septembre 2016
  10. ^ Krzysztof Pomian, « Baczko : Lumières et Révolution », in Giovanni Busino (éd.), Lumières, utopies, révolutions: espérance de la démocratie : à Bronislaw Baczko, Librairie Droz, 1989.
  11. ^ pl O poglądach filozoficznych i społeczno-politycznych Tadeusza Kotarbińskiego, TKKN, Varșovia, 1951
  12. ^ Notice d'autorité de la BnF.
  13. ^ PDFPDF Annuaire des professeurs honoraires de l’université de Genève.
  14. ^ PDFPDF « La politique du singulier », în Campus n° 106 : « Jean-Jacques Rousseau », université de Genève, décembre 2011-janvier 2012.
  15. ^ Prix de la Ville de Genève 1999, liste des lauréats.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lumières, utopies, révolutions : espérance de la Démocratie. À Bronislaw Baczko, hommages recueillis et publiés par Giovanni Busino, Jean-Claude Favez, Krzysztof Pomian et Michel Porret, dans la Revue européenne des sciences sociales, t. XXVII, n° 85, Genève, Droz, 1989
  • Le Jardin de l'esprit : textes offerts à Bronislaw Baczko, réunis par Michel Porret et François Rosset, Genève, Droz, 1995
  • « Utopie, Lumières, révolution, démocratie: les questions de Bronislaw Baczko », Michel Porret, Esprit, août-septembre 2003, 8-9, pp. 22–35.
  • « L'horizon d'attente des Lumières », Bronislaw Baczko, entretien avec Frédéric Le Bihan, Olivier Mongin, Michel Porret et Eric Vigne, Esprit, août-septembre 2003, 8-9, pp. 36–55.
  • « ‘Retrouver les fils de la synchronie’. Bronisław Baczko et les lumières de l’utopie », Helder Mendes Baiao, Przegląd Humanistyczny, n° 3 (444), 2014, pp. 85–106.
  • « On History and Liberty: The 'Revisionism' of Bronisław Baczko », Helder Mendes Baiao, Hybris. Internetowy Magazyn Filozoficzny, n° 2 (37), 2017, pp. 34-60 [online: http://magazynhybris.com/index.php/component/content/article/11-archiwum/61-hybris-37-2017 Arhivat în , la Wayback Machine.].

Legături externe[modificare | modificare sursă]