Bretislav I
| Bretislav I | |
| Duce al Boemiei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | anii 1000  Praga, Ducatul Boemiei(d) |
| Decedat | (55 de ani) Chrudim, Pardubice, Cehia[1] |
| Înmormântat | Catedrala Sfântul Vitus din Praga |
| Părinți | Ulrich al Boemiei[*] Božena[*] |
| Căsătorit cu | Iudita de Schweinfurt[*] |
| Copii | Vretislav al II-lea al Boemiei[*] Jaromír[*] Spytihněv II, Duke of Bohemia[*][2] Conrad I, Duke of Bohemia[*][2] Otto I of Olomouc[*][2] |
| Ocupație | militar |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Duce al Boemiei |
| Familie nobiliară | Dinastia Přemyslid |
| Duce al Boemiei | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Jaromir[*] |
| Succesor | Spytihněv II, Duke of Bohemia[*] |
Modifică date / text  | |
Bretislav I sau Bretislaus I (în cehă Břetislav I.; n. anii 1000, Praga, Ducatul Boemiei(d) – d. , Chrudim, Pardubice, Cehia), cunoscut sub numele de „Ahile al Boemiei”, din dinastia Přemyslid, a fost Duce al Boemiei din 1034 până la moarte.
Tinerețe[modificare | modificare sursă]
Bretislav a fost fiul ducelui Oldřich[3] și al concubinei sale fără origine nobiliară, Božena(d). Ca fiu nelegitim care nu a putut găsi o soție dezirabilă prin mijloace convenționale, el a ales să o răpească pe Iudita de Schweinfurt, o fiică a nobilului bavarez Henric de Schweinfurt, margraf de Nordgau, în 1019 la Schweinfurt pentru a se căsători cu ea.[4]
În timpul domniei tatălui său, în 1019 sau 1029,[a] Bretislav a preluat Moravia de la Polonia. În jurul anului 1031 a invadat Ungaria pentru a preveni expansiunea acesteia sub conducerea regelui Ștefan. Împărțirea Boemiei între Oldřich și fratele său Jaromír(d) în 1034 a fost probabil motivul pentru care Bretislav a fugit dincolo de granița Boemiei, doar pentru a reveni pentru a prelua tronul după abdicarea lui Jaromír.[5]
Raid în Polonia[modificare | modificare sursă]
În 1035 Bretislav l-a ajutat pe Sfântul Împărat Roman Conrad al II-lea în războiul său împotriva Luzaciei. În 1039 a invadat Polonia Mică și Polonia Mare,[6] a capturat Poznań,[6] a jefuit Gniezno și a luat cu el moaștele Sfântului Adalbert,[6] Radim Gaudentius(d) și pe cei cinci frați. Pe drumul de întoarcere, a recucerit o parte din Silezia, inclusiv Wrocław.[6] Scopul său principal a fost să înființeze o arhiepiscopie la Praga și să creeze un stat mare supus doar Sfântului Imperiu Roman. Raidul său a avut o influență durabilă neintenționată asupra istoriei poloneze, deoarece jefuirea și distrugerea orașului Gniezno i-au forțat pe următorii conducători polonezi să-și mute capitala la Cracovia, care îi vor păstra acest rol mai multe secole în viitor.[7]
În 1040 regele german Henric al III-lea a invadat Boemia, dar a fost forțat să se retragă după ce a pierdut bătălia de la Brůdek (o trecătoare din Munții Pădurea Boemiei).[8][9] În anul următor Henric al III-lea a invadat din nou Boemia, a ocolit apărarea de la graniță și l-a asediat pe Bretislav la Praga. Forțat de o revoltă în rândul nobililor săi și trădat de episcopul Šebíř de Praga, Bretislav a trebuit să renunțe la toate cuceririle sale, cu excepția Moraviei, și să-l recunoască pe Henric al III-lea ca suveran.[3] În 1042 împăratul Henric al III-lea i-a acordat Silezia ca garanție lui Bretislav.
În 1047 împăratul Henric al III-lea a negociat un tratat de pace între Bretislav și polonezi. Acest tratat a fost în favoarea lui Bretislav, deoarece conducătorul polonez a jurat că nu va mai ataca niciodată Boemia în schimbul unei subvenții anuale pentru Gniezno.
Politică internă[modificare | modificare sursă]
Bretislav a fost creatorul unor decrete de creștinare, care includeau interzicerea poligamiei și comerțul în zilele de sărbătoare.
În 1030, Bretislav s-a căsătorit cu Judith de Schweinfurt . În 1054, a stabilit reguli pentru succesiunea ducală și a introdus norma agnatică[10] ca lege a succesiunii.[11] Membrii mai tineri ai dinastiei trebuiau să guverneze feudele (din punct de vedere tehnic, părți ale Moraviei), dar numai la discreția ducelui. Rezultatul acestei politici succesorale a fost relativa indivizibilitate a Țărilor Cehe, dar și conflicte dure privind succesiunea și primatul teritorial între membrii dinastiei. Regulile au fost anulate efectiv prin ridicarea Boemiei la statutul de regat sub domnia lui Ottokar I al Boemiei, ceea ce a dus la stabilirea primogeniturii ca principiu de conducere al drepturilor succesorale.
Fiul cel mare al lui Bretislav, Spytihněv, urma să-i succedă ca Duce al Boemiei, cu control asupra domeniilor sale. Moravia a fost încorporată în Ducatul Boemiei, dar a fost împărțită între trei dintre fiii săi mai mici. apanajul Olomouc a revenit lui Vratislaus; apanajul Znojmo a revenit lui Conrad I; iar apanajul Brno a revenit lui Otto I. Fiul cel mic, Jaromír, a devenit față bisericească și a fost numit episcop de Praga.
Bretislav a decedat la Chrudim în 1055 în timpul pregătirilor pentru o nouă invazie a Ungariei și a fost succedat de fiul său Spytihněv al II-lea ca Duce al Boemiei.[12] Fiii săi Otto și Vratislav au fost excluși de la guvernare de către Spytihněv, dar după moartea acestuia au recâștigat controlul Moraviei și, respectiv, al Boemiei.
Căsătorie și descendenți[modificare | modificare sursă]
Bretislav s-a căsătorit cu Iudita de Schweinfurt, fiica margrafului Henric. Casa de Přemyslid a dorit să-și întărească buna relație cu Casa de Babenberg printr-o căsătorie cu Iudita în 1020. Iudita era o mireasă dezirabilă, dar Oldřich al Boemiei a avut un singur fiu, Bretislav, nelegitim, complicând astfel perspectiva unei căsătorii cu prima născută, Iudita. Bretislav a rezolvat problema răpind-o pe Iudita dintr-o mănăstire din Schweinfurt.[13] El nu a fost niciodată pedepsit pentru această faptă și s-a căsătorit cu Iudita mai târziu. Primul lor fiu, Spytihněv, s-a născut după aproape zece ani, ceea ce a născut ipoteza că răpirea ar fi avut loc în 1029, deși Iudita putea să fi născut și fiice înaintea primului ei fiu. În total se cunosc cinci fii rezultați din căsătoria lor, care au atins vârsta adultă:
- Spytihněv al II-lea, duce al Boemiei,[11]
- Vratislaus al II-lea al Boemiei,
- Conrad I, duce al Boemiei,
- Otto I de Olomouc,
- Jaromír, episcop de Praga.
Moștenire[modificare | modificare sursă]
Bretislav I a fost înmormântat în vechea biserică Sf. Vitus din Praga, fondată de Venceslau I în 930, iar mormântul său se află acum în Capela Sf. Venceslau din Catedrala Sf. Vitus construită în perioada 1344–1366. Bretislav I a fost înfățișat în compoziția în frescă a dinastiei Přemyslid la Rotonda Znojmo, pictată în perioada 1134–1161.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Data exactă a cuceririi Moraviei este necunoscută; Istoricii cehi (și unii slovaci) afirmă data anterioară, în timp ce colegii lor germani și polonezi o recunosc pe cea din urmă.
- ^ „Bretislav I”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c The Peerage
- ^ a b Krofta 1957, p. 426.
- ^ Vercamer 2022, p. 379.
- ^ Prague, Cosmas of (), The Chronicle of the Czechs (în engleză), CUA Press, ISBN 978-0-8132-1570-9, accesat în
- ^ a b c d Mahoney 2011, p. 42.
- ^ Neil Wilson; Tom Parkinson; Richard Watkins (). Poland (Google Books). Lonely Planet. p. 339. ISBN 1-74059-522-X. Accesat în .
- ^ Jörg K. Hoensch, Geschichte Böhmens Von der slavischen Landnahme bis zur Gegenwart (1997), p. 416.
- ^ Pánek 2009, p. 83.
- ^ „Normă agnatică = normă potrivit căreia demnitățile dinastice nu reveneau moștenitorilor direcți, ci numai rudelor masculine celor mai în vârstă”. dexonline.ro. Accesat în .
- ^ a b Berend, Urbaniczyk & Wiszewski 2013, p. 166.
- ^ Wolverton 2001, p. 102,197.
- ^ Wolfram 2006, p. 226.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Berend, Nora; Urbaniczyk, Przemyslaw; Wiszewski, Przemyslaw (). Central Europe in the High Middle Ages:Bohemia, Hungary and Poland, c.900-c.1300. Cambridge University Press.
- Krzemieńska, Barbara (). Břetislav I.: Čechy a střední Evropa v prvé polovině XI. století [Bretislav I: Bohemia and Central Europe in the first half of the 11th century] (în cehă) (ed. 2nd.). Prague: Garamond. ISBN 80-901760-7-0.
- Krzemieńska, Barbara (). „Břetislav I”.
- Krofta, Kamil (). „Bohemia to the Extinction of the Premyslids”. În Tanner; Previte-Orton; Brooke. Cambridge Medieval History:Victory of the Papacy. VI. Cambridge University Press.
- Mahoney, William (). The History of the Czech Republic and Slovakia. ABC-CLIO.
- Pánek, Jaroslav (). A History of the Czech Lands. Charles University.
- Vercamer, Grischa (). „The Holy Roman Empire and East Central Europe (High Middle Ages):Politics and Influences”. În Vercamer; Zupka. East Central and Eastern Europe in the Middle Ages, 450–1450. Brill. p. 356-396379.
- Wolfram, Herwig (). Conrad II, 990-1039: Emperor of Three Kingdoms. The Pennsylvania State University Press. p. Denise A. Kaiser. Parametru necunoscut
|nume-traducător=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|prenume-traducător=ignorat (ajutor) - Wolverton, Lisa (). Hastening Toward Prague: Power and Society in the Medieval Czech Lands. University of Pennsylvania Press.
