Bollywood

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Producția anuală a Casei de filme Hindu[1]
Anul Filme
1935 154
1945 73
1955 125
1965 98
1975 119
1985 185
1995 157

Cinematografia Hindi, adesea numită în mod subtil ca Bollywood, este industria cinematografică indiană în limba hindi, cu sediul în orașul Mumbai (fostul Bombay), Maharashtra, India. Termenul fiind un cuvânt telescopat al "Bombay" și "Hollywood", Bollywood face parte din marea cinematografie din India (cunoscută și sub numele de Indywood),[2] care include și alte centre de producție care produc filme în alte limbi indiene.[3][4] Din punct de vedere lingvistic, filmele Bollywood tind să folosească un dialect hindi-urdu, sau Hindustană, înțelegându-se reciproc atât de către vorbitorii hindi, cât și de cei din urdu,[5][6][7] în timp ce filmele moderne Bollywood încorporează tot mai mult elementele lui Hinglish (o combinație a limbii engleze și cea hindi).[5]

Filmul indian este cea mai mare industrie cinematografică din lume în ceea ce privește producția de filme, cu o producție anuală de 1.986 de filme artistice începând din 2017, iar Bollywood este cel mai mare producător de filme, cu 364 filme hindi producătoare anual de la 2017.[8] Bollywood reprezintă 43% din venitul net al box-office-ului indian, în timp ce cinematografele Tamil și Telugu reprezintă 36%, iar restul cinematografiei regionale constituie 21% din 2014.[9] Bollywoodul este astfel unul dintre cele mai mari centre de producție de filme din lume.[10][11][12] Potrivit anumitor știri, în ceea ce privește vânzările de bilete în 2001, cinematografia indiană a vândut aproximativ 3.6 miliarde de bilete anual pe glob, în comparație cu 2,6 miliarde de bilete vândute de la Hollywood.[13][14]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele "Bollywood" este un cuvânt telescopat, derivat din Bombay (fostul nume pentru Mumbai) și Hollywood (în California), centrul industriei americane de film.[15] Schema de numire pentru "Bollywood" a fost inspirată de "Tollywood", numele folosit pentru a face referire la cinematografia din Bengalul de Vest. Datând din 1932, "Tollywood" a fost cel mai vechi nume inspirat de Hollywood, referindu-se la industria cinematografică bengaleză din Tollygunge (în Calcutta, Bengalul de Vest), al cărei nume este "Hollywood" și a fost centrul cinematografiei din India la acea vreme.[16] Aceasta a fost "juxtapunere de două perechi de silabe ce rimează", Holly și Tolly, care au dus la denumirea combinată inventată "Tollywood" .

Istoric[modificare | modificare sursă]

Istoricul timpuriu (anii 1910-1940)[modificare | modificare sursă]

Dadasaheb Phalke este considerat tatăl cinematografiei indiane, inclusiv Bollywood.[17][18][19]

Raja Harishchandra (1913), de Dadasaheb Phalke, este cunoscut sub numele de primul film fără sunet realizat în India. Până în anii 1930, industria producea peste 200 de filme pe an.[20] Primul film indian cu sunet, Alam Ara (1931) de Ardeshir Irani, a fost un succes comercial major.[21] În mod clar a existat o piață uriașă pentru emisiuni și musical-uri; Bollywood și toate industriile de filme regionale au trecut repede la filmele cu sunet.

Epoca de aur (sfârșitul anilor 1940-1960)[modificare | modificare sursă]

În urma independenței Indiei, perioada de la sfârșitul anilor 1940 până la începutul anilor 1960 este considerată de istoricii de film ca fiind "epoca de aur" a cinematografiei hindi.[22][23][24] Unele dintre cele mai apreciate filme hindi ale tuturor timpurilor au fost produse în această perioadă.

Bollywood Clasic (anii 1970-1980)[modificare | modificare sursă]

La începutul anilor '70, cinematograful hindi se confrunta cu stagnare tematică,[25] dominată de filme de dragoste muzicale.[26] Sosirea duetului de scenariști Salim-Javed, alcătuită din Salim Khan și Javed Akhtar, a marcat o schimbare de paradigmă, revitalizând industria.[25]

Noul Bollywood (1990-prezent)[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul anilor 1980, cinematograful hindi a cunoscut o altă perioadă de stagnare, cu o scădere a participării la box office, din cauza creșterii violenței, scăderii calității melodice muzicale și a creșterii pirateriei video, ceea ce a dus la abandonarea teatrelor de audiența de familie din clasa mijlocie. Punctul de cotitură a venit cu 'Qayamat Se Qayamat Tak' (1988), regizat de Mansoor Khan, scris și produs de tatăl său, Nasir Hussain, și cu vărul său Aamir Khan cu Juhi Chawla. Amestecul său de tinerețe, divertisment sănătos, cote emoționale și melodii puternice au adus audiențe de familie înapoi pe marele ecrane.[27][28]

Cântecul și dansul Bollywood[modificare | modificare sursă]

Un grup de cântăreți de la Bollywood la Asociația Drepturilor Cântăreților din India (ISRA) reunire în 2013.

Muzica de film Bollywood se numește muzică 'filmi' (din hindi, adică "de filme"). Cântecele din filmele Bollywood sunt, în general, pre-înregistrate de cântăreți profesioniști, iar actorii, pe playback, sevsincronizează pe cuvintele cântecelor de pe ecran, adesea în timp ce dansează. În timp ce majoritatea actorilor, în special astăzi, sunt dansatori excelenți, puțini sunt și cântăreți. O excepție notabilă a fost Kishore Kumar, care a jucat în mai multe filme importante în anii 1950, având în același timp o carieră stelară ca și cântăreț pentru playback. K. L. Saigal, Suraiyya și Noor Jehan erau, de asemenea, cunoscuți atât ca cântăreți, cât și ca actori. Unii actori din ultimii treizeci de ani au cântat singuri una sau mai multe melodii; pentru o listă, vedeți actori și actrițe ce cântă în cinematografia indiană din la Ajooba.

Caracteristicile filmului[modificare | modificare sursă]

Cinematograful din India evoluează constant. De multe ori, filmele artistice, dramele puternice, în care au fost făcute multe lucrări creative la toate nivelurile, apar pe ecrane. Cu toate acestea, majoritatea filmelor sunt filmate în conformitate cu un șablon. Teren stereotipic, actori care lucrează pentru taxe minime. O mare atenție în cinema Bollywood este plătită componentei muzicale. Adesea, succesul filmului depinde de calitatea muzicii și a cântecelor. Soundtracks sunt lansate chiar înainte de premiera filmului însuși pentru a spori interesul publicului[29].

O parte semnificativă a publicului - reprezentanți ai straturilor sărace ale populației țării, acest factor este de asemenea luat în considerare la filmarea filmelor. Locul central al complotului este adesea luat de o persoană simplă, care prin puterea spiritului său poate rezista nedreptății și răului. Abundența de culori, costume frumoase și muzică, care îi ajută pe spectatori să uite de câteva ore probleme de zi cu zi, au un impact asupra industriei de frumusețe. Practic, toate modelele indiene, cum ar fi câștigătoarele concursului Miss World din 1994 Aishwarya Rai, Lara Dutta (Miss Univers 2000) și Priyanka Chopra (Miss World 2000), mai devreme sau mai târziu își încep cariera în film[30].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ashish Rajadhyaksha, Paul Willemen: Encyclopaedia of Indian Cinema, Oxford University Press, New Delhi, revised edition 1999, S. 30–32
  2. ^ „The New Indywood” (PDF). Deloitte. 
  3. ^ 'The word B'wood is derogatory'. The Indian Express. Accesat în . 
  4. ^ Richard Corliss (). „Hooray for Bollywood!”. Time. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b „Decoding the Bollywood poster”. National Science and Media Museum. . 
  6. ^ Aḵẖtar, Jāvīd; Kabir, Nasreen Munni (). Talking Films: Conversations on Hindi Cinema with Javed Akhtar. Oxford University Press. p. 49. ISBN 9780195664621. JA: I write dialogue in Urdu, but the action and descriptions are in English. Then an assistant transcribes the Urdu dialogue into Devnagari because most people read Hindi. But I write in Urdu. Not only me, I think most of the writers working in this so-called Hindi cinema write in Urdu: Gulzar, or Rajinder Singh Bedi or Inder Raj Anand or Rahi Masoom Raza or Vahajat Mirza, who wrote dialogue for films like Mughal-e-Azam and Gunga Jumna and Mother India. So most dialogue-writers and most song-writers are from the Urdu discipline, even today. 
  7. ^ „Film World”. Film World. 10: 65. . I feel that the Government should eradicate the age-old evil of certifying Urdu films as Hindi ones. It is a known fact that Urdu has been willingly accepted and used by the film industry. Two eminent Urdu writers Krishan Chander and Ismat Chughtai have said that "more than seventy-five per cent of films are made in Urdu." It is a pity that although Urdu is freely used in films, the producers in general mention the language of the film as "Hindi" in the application forms supplied by the Censor Board. It is a gross misrepresentation and unjust to the people who love Urdu. 
  8. ^ „INDIAN FEATURE FILMS CERTIFIED DURING THE YEAR 2017”. Film Federation of India. . 
  9. ^ „The Digital March Media & Entertainment in South India” (PDF). Deloitte. Accesat în . 
  10. ^ Pippa de Bruyn; Niloufer Venkatraman; Keith Bain (). Frommer's India. Frommer's. p. 579. ISBN 978-0-471-79434-9. 
  11. ^ Wasko, Janet (). How Hollywood works. SAGE. p. 185. ISBN 978-0-7619-6814-6. 
  12. ^ K. Jha; Subhash (). The Essential Guide to Bollywood. Roli Books. p. 1970. ISBN 978-81-7436-378-7. 
  13. ^ „Bollywood: Can new money create a world-class film industry in India?”. Business Week. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Lorenzen, Mark (aprilie 2009). „Go West: The Growth of Bollywood” (PDF). Creativity at Work. Copenhagen Business School. 
  15. ^ Rajghatta, Chidanand (). „Bollywood in Hollywood”. The Times of India. Accesat în . 
  16. ^ Sarkar, Bhaskar (). „The Melodramas of Globalization”. Cultural Dynamics. 20: 31–51 [34]. doi:10.1177/0921374007088054. Madhava Prasad traces the origin of the term to a 1932 article in the American Cinematographer by Wilford E. Deming, an American engineer who apparently helped produce the first Indian sound picture. At this point, the Calcutta suburb of Tollygunge was the main centr of film production in India. Deming refers to the area as Tollywood, since it already boasted two studios with 'several more projected' (Prasad, 2003) 'Tolly', rhyming with 'Holly', got hinged to 'wood' in the Anglophone Indian imagination, and came to denote the Calcutta studios and, by extension, the local film industry. Prasad surmises: 'Once Tollywood was made possible by the fortuitous availability of a half-rhyme, it was easy to clone new Hollywood babies by simply replacing the first letter' (Prasad, 2003). 
  17. ^ Vāṭave, Bāpū; Trust, National Book (). Dadasaheb Phalke, the father of Indian cinema. ISBN 9788123743196. Accesat în . 
  18. ^ Sachin Sharma, TNN 28 June 2012, 03.36AM IST (). „Godhra forgets its days spent with Dadasaheb Phalke – Times of India”. Articles.timesofindia.indiatimes.com. Accesat în . 
  19. ^ Vilanilam, J. V. (). Mass Communication in India: A Sociological Perspective. New Delhi: Sage Publications. p. 128. ISBN 978-81-7829-515-2. 
  20. ^ Gulzar; Nihalani, Govind; Chatterji, Saibal (). Encyclopaedia of Hindi Cinema. Encyclopædia Britannica (India) Pvt Ltd. pp. 136–137. ISBN 978-81-7991-066-5. 
  21. ^ „Talking Images, 75 Years of Cinema”. The Tribune. Accesat în . 
  22. ^ K. Moti Gokulsing, K. Gokulsing, Wimal Dissanayake (). Indian Popular Cinema: A Narrative of Cultural Change. Trentham Books. p. 17. ISBN 978-1-85856-329-9. 
  23. ^ Sharpe, Jenny (). „Gender, Nation, and Globalization in Monsoon Wedding and Dilwale Dulhania Le Jayenge”. Meridians: Feminism, Race, Transnationalism. 6 (1): 58–81 [60 & 75]. doi:10.1353/mer.2005.0032. 
  24. ^ Gooptu, Sharmistha (iulie 2002). „Reviewed work(s): The Cinemas of India (1896–2000) by Yves Thoraval”. Economic and Political Weekly. 37 (29): 3023–4. 
  25. ^ a b Raj, Ashok (). Hero Vol.2. Hay House. p. 21. ISBN 9789381398036. 
  26. ^ „Revisiting Prakash Mehra's Zanjeer: The film that made Amitabh Bachchan”. The Indian Express. . 
  27. ^ Chintamani, Gautam (). Qayamat Se Qayamat Tak: The Film That Revived Hindi Cinema. HarperCollins. ISBN 9789352640980. 
  28. ^ Ray, Kunal (). „Romancing the 1980s”. The Hindu (în engleză). 
  29. ^ Kalita, S. Mitra (2005). Suburban Sahibs: Three Immigrant Families And Their Passage from India to America. Rutgers University Press, p. 134. ISBN 0-8135-3318-X
  30. ^ Gupta, Suman; Omoniyi, Tope (). The Cultures of Economic Migration: International Perspectives. Ashgate Publishing Ltd. p. 202. ISBN 978-0-7546-7070-4. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]