Bes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Bes
Dendera Bes 01.JPG
Capitel cu Bes în Complexul Dendera din Egipt
CivilizațiaEgiptul Antic
SimboluriPana de struț
Căsătorit cuBeset

Bes (/ˈbɛs/; nume scris și Bisu), împreună cu omologul său feminin Beset, este o zeitate egipteană antică, venerat ca ocrotitor al gospodăriilor și, în special, al mamelor, copiilor și al nașterii. Ulterior, Bes a ajuns să fie considerat apărătorul a tot ceea ce este bun și dușmanul a tot ceea ce este rău. E posibil ca Bes să fi fost un import al Regatului Mijlociu, din Nubia sau Somalia,[1] cultul său nerăspândindu-se până la începutul Noului Regat. Venerarea lui Bes s-a răspândit la nord, în zone ca ca Siria, iar mai târziu în Imperiul Roman și cel Achaemenid.

Venerare[modificare | modificare sursă]

Capitel egiptean compozit cu un capitel cu Bes deasupra, în Complexul Dendera din Egipt

Bes era un protector al gospodăriei, devenind responsabil - de-a lungul istoriei egiptene antice - pentru sarcini atât de variate, cum ar fi uciderea șerpilor, combaterea spiritelor rele, supravegherea copiilor și ajutarea femeilor la muncă prin lupta cu spiritelor rele și, astfel, prezent cu Taweret la nașteri.

Imagini ale zeității, cu totul diferite de cele ale celorlalți zei, erau păstrate în case. În mod obișnuit, zeii egipteni erau arătați în profil, dar în schimb, Bes apărea cu un portret în care îi apare toată fața, ilifilic și, uneori, în tunica unui soldat, astfel încât să pară gata să lanseze un atac împotriva oricărui rău care se apropie. Speria demonii din case, așa că statuia sa a fost pusă ca un protector. De când a alunga răul, Bes a ajuns și să simbolizeze lucrurile bune din viață - muzica, dansul și plăcerea sexuală. În Noul Regat, tatuajele lui Bes puteau să fie găsite pe coapsele dansatoarelor, muzicienelor și servitoarelor. Multe exemplare de măști și costume din Regatul Nou ale lui Bes, au fost descoperite. Ele arată o uzură considerabilă, considerată ca fiind prea mare pentru o folosire ocazională la festivaluri și, prin urmare, se crede că erau folosite de interpreți profesioniști sau erau date la închiriere.

Mai târziu, în perioada ptolemeică a istoriei egiptene, camerele erau construite și pictate cu reprezentări ale lui Bes și ale soției sale Beset, considerate de egiptologi ca fiind destinate vindecării problemelor de fertilitate sau ritualurilor generale de vindecare.

La fel ca la mulți zei egipteni, venerarea lui Bes sau a lui Beset a fost exportată în străinătate. În timp ce varianta feminină fusese mai populară în Creta minoică, versiunea masculină s-a dovedi populară la fenicienii și ciprioții antici.[2] Ibiza își trage numele de la cel al zeului, adus împreună cu primii coloniști fenicieni în 654 î.Hr.. Coloniștii ăștia, uimiți de lipsa vreunui fel de creaturi veninoase pe insulă, au crezut că ar fi insula lui Bes (<איבשם> ʔybšm, *ʔibošim, yibbōšīm „dedicată lui Bes”). Mai târziu, numele roman Ebusus a derivat din această denumire.

La sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr., reprezentările lui Bes au început să se răspândească pe tot Imperiul Ahemenid, din care făcea parte Egiptul la acea vreme. Imagini ale lui Bes au fost găsite în capitala persană Susa și chiar și în Asia Centrală. De-a lungul timpului, imaginea lui Bes a devenit persană în stil, fiind înfățișat purtând haine și coafuri persane.

Iconografie[modificare | modificare sursă]

Oamenii de știință moderni, precum James Romano, susțin că la începutul său, Bes era reprezentarea unui leu care se ridica pe picioarele posterioare. După cea de-a Treia Perioadă Intermediară, Bes este adesea văzut ca doar capul sau fața, adesea purtate ca amulete.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bes

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mackenzie, Donald A. (). Egyptian myth and legend. With historical narrative, notes on race problems, comparative, etc. London: The Gresham Publishing. p. 312. The grotesque god Bes also came into prominence during the Eighteenth Dynasty; it is possible that he was introduced as early as the Twelfth. Although his worship spread into Syria he appears to have been of African origin and may have been imported from Somaliland. 
  2. ^ Weingarten, Judith, "The Arrival of Bes[et] on Middle-Minoan Crete". In: Jana Mynárová, Pavel Onderka, and Peter Pavúk (ed.s): There and Back Again – the Crossroads II. Proceedings of an International Conference Held in Prague, September 15-18, 2014. Czech Institute of Egyptology, Faculty of Arts of the Charles University, Prague 2015, ISBN: 978-80-7308-575-9, pp. 181–196.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]