Bernardo Ferrándiz Bádenes
| Bernardo Ferrándiz Bádenes | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Bernardo Ferrándiz Bádenes  |
| Născut | [1][2] Cabañal-Cañamelar(d), Comunitatea Valenciană, Spania |
| Decedat | (49 de ani)[1][2] Málaga, Andaluzia, Spania |
| Înmormântat | Cementerio de San Miguel[*] |
| Cetățenie |  Spania |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba spaniolă |
| Activitate | |
| Studii | Real Academia de Bellas Artes de San Carlos[*], Real Academia de Bellas Artes de San Fernando[*] |
| Profesor pentru | Pedro Sáenz[*] |
Modifică date / text  | |
Bernardo Ferrándiz Bádenes (n. , Cabañal-Cañamelar(d), Comunitatea Valenciană, Spania – d. , Málaga, Andaluzia, Spania) a fost un pictor costumbrist spaniol. Este considerat a fi unul dintre fondatorii „Escuela Malagueña”.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în Valencia, fiul unui pescar din cartierul portuar cunoscut sub numele de „El Cabanyal(d)”. Educația sa artistică a început la Real Academia de Bellas Artes din San Carlos cu Francisco Martínez Yago(d).[3] Ulterior a petrecut ceva timp la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando cu Federico de Madrazo și a arătat o preferință timpurie pentru scenele de gen din viața de zi cu zi.
Pictura sa, „Viaticum”, care înfățișa un cerșetor muribund, i-a câștigat o bursă de la Diputación de Valencia care i-a permis să-și continue studiile în străinătate.[4] În 1859, a plecat la Paris, unde a urmat cursuri la École des Beaux-Arts și a expus la Salon(d).[3] Va locui la Paris până în 1868.
A călătorit prin Africa de Nord și Italia și a participat la numeroase expoziții, obținând mențiune de onoare la Expoziția Națională de Arte Plastice din 1860. Acolo a obținut locul al doilea în 1864 și o medalie de argint în 1866.
În 1868 s-a căsătorit și a plecat la Málaga, unde a primit catedra de culoare și compoziție la Escuela de Bella Artes de San Telmo, în ciuda unei opoziții puternice.[4] Zece ani mai târziu, a fost numit director al școlii. Printre studenții săi de seamă s-au numărat José Moreno Carbonero(d), Enrique Simonet și José Denis Belgrano(d). Din cauza simpatiilor sale republicane, a fost forțat să părăsească Spania în timpul celui de-al treilea război carlist și să locuiască la Roma până în 1876.[4]
Lucrările sale sunt răspândite pe scară largă în Europa de Vest, deși treisprezece picturi sunt păstrate la Muzeul Málaga. Una dintre cele mai cunoscute pânze ale sale înfățișează o reuniune a Tribunalului Apelor din câmpia Valencia, la scurt timp după crearea sa. A fost cumpărat de Napoleon al III-lea și este în prezent expus la Muzeul de Arte Frumoase din Bordeaux.[3] Pe lângă picturile sale, a decorat tavanul de la Teatro Cervantes(d).[4]
A murit, la vârsta de 49 de ani, la Málaga. Un monument în cinstea lui a fost instalat în Parque de Malaga. A fost proiectat de sculptorul Agapit Vallmitjana, care a murit înainte de inaugurarea sa în 1913.
Selecție de picturi
[modificare | modificare sursă]-
Vorbitorul politic -
Tribunalul Apelor -
Preotul
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Bernardo Ferrándiz Badenes, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Bernardo Ferrándiz Bádenes, SNAC, accesat în
- ^ a b c Brief biography @ the Museo del Prado.
- ^ a b c d Brief biography @ the Carmen Thyssen Museum(d).
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Teresa Sauret Guerrero, Bernardo Ferrándiz Bádenes (Valencia, 1835/Málaga, 1885) și el eclecticismo pictórico del siglo XIX, Benedicto Editores, 1996ISBN: 84-88106-03-3
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- ArtNet: Mai multe lucrări de Ferrándiz.
- Desene de Ferrándiz la Biblioteca Digital Hispánica
