Beltiug, Satu Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Beltiug
maghiară Krasznabéltek
germană Bildegg
—  Sat  —
Beltiug
Beltiug
Beltiug se află în România
Beltiug
Beltiug
Beltiug (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 47°32′57″N 22°50′34″E / 47.54917°N 22.84278°E / 47.54917; 22.8427847°32′57″N 22°50′34″E / 47.54917°N 22.84278°E / 47.54917; 22.84278

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Satu Mare county CoA.png Satu Mare
Comună Beltiug

SIRUTA 136973

Altitudine 163 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total 1.306 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 447040

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Beltiug în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Beltiug în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Beltiug (maghiară Krasznabéltek, germană Bildegg) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Satu Mare, Transilvania, România.

Asezarea[modificare | modificare sursă]

Localitatea este situată în sudul județului Satu Mare, nu departe de Râul Crasna.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Registrul din Oradea îl amintește în 1216 pe Paul din Beltiug, care i-a acuzat pe toți locuitorii flamanzi din localitatea Batar în comitatul Ugocea că l-au ucis pe fratele său Bendict.

În 1301 Dominicus de Bölcs primește domeniul Beltiugului ca donație regală.

În 1342 fii lui Dominicus de Bölcs primesc și pătrimea ce le revenea fiicelor nobile, de la familia Kállay de Nagykáló.

Sandrin și Georghe fiii lui Drag de Beltiug, care se numesc Dragffy de Beltiug, primesc în 1412 ca donație regală, domeniile luate de la fii lui Dominicus de Bölcs alias Czudar.

Familiile Kállay de Nagykálló și Czudar de Olnód, (Olnódi Czudar) se judecă cu familia Dragffy de Beltiug, (Bélteki Drágffy), dar în 1444 domeniul Beltiug se află în posesia familiei Dragffy de Beltiug.

În 1470 localitatea se numește Poss. Belthek În același an Michael Balkffy de Beltiug, infidel regelui Matthias Corvinus, își pierde domeniile care vor fi donate familiei Dragffy de Beltiug.

În anul 1475 localitatea apare ca oppidum Erdeuallya Belthek.

Tradiția locală păstrează o legendă legată de numele localității. Trecând pe aici, regelui maghiar Ladislau i-ar fi fost sete astfel că, unul dintre soldați i-a oferit vin într-un dovleac tăiat în două, denumirea în limba maghiară păstrând forma alterată ''tök'', Béltek. Regelui i-a plăcut vinul și drept mulțumire i-ar fi dăruit localitatea soldatului.

Blazonul (Herb) Drag-Sas

Izvoare[modificare | modificare sursă]

Registrul de Oradea

Borovszky Samu: - Szatmár vármegye.

Berei József: - Szatmár vármegye várai

Dr. Vonház István - A Szatmár megyei német telepités, Pécs 1930

Flesch Ferdinand - 50 Rundbriefe, Ravensburg

  • Drágfi de Béltek family
  • Joódy Pál - Cercetarea calității de nobil în comitatul Maramureș. Anii 1749-1769, Editura societății culturale Pro Maramureș "Dragoș Vodă", Cluj-Napoca, 2003
  • Joan cavaler de Pușcariu - Date istorice privitoare la familiile nobile române.Editura societății culturale Pro Maramureș "Dragoș Vodắ", Cluj-Napoca, 2003
  • Prof. Alexandru Filipașcu de Dolha și Petrova - Istoria Maramureșului, Editura "Gutinul" Baia Mare, 1997.
  • Ludwik Wyrostek - Rod Dragow-Sasow na Wegrzech i Rusi Halickiej. RTH t. XI/1931-1932


Biserica romano-catolică Sf. Ladislau
[modificare | modificare sursă]

Dintr-un document din 1424 reiese că hramul bisericii a fost închinat Sfintei Fecioare Maria. Din a doua jumătate a secolului XVI, biserica a devenit protestantă, odată cu toate bisericile aflate pe domeniul Drăgoșeștilor. În anul 1957 edificiul a fost resfințit ca biserică catolică cu hramul ''Sf. Ladislau''. Pe parcursul secolului al XVII-lea biserica a redevenit calvină însă, după ce localitatea a fost colonizată cu șvabi biserica a trecut cultului romano-catolic.

Poarta principală este realizată în stil gotic având în partea superioară o friză arcuită. La începutul secolului XX edificiul a cunoscut noi transformări prin construirea unei noi nave în partea de nord iar spre sud un alt sanctuar. Altarul este realizat în stil neogotic având în centru imaginea Sf. Ladislau, alături de patru statuete reprezentându-i pe Sf. Ștefan, Sf. Emeric, Sf. Adalbert și Sf. Gerard[1].

Cramele de vin de la Beltiug[modificare | modificare sursă]

Zona din jurul localitatății Beltiug este renumită în nord-vestul României prin tradiția cultivării viței de vie. În Beltiug se găsesc aproximativ 600 de crame care datează de la începutul secolului al XVII-lea, cele mai cunoscute fiind cramele Nachbil, Casa Hetei, Leiher, Pekh, domeniul Ilies, totodată putând fi degustate specialități locale și vinuri din soiuri tradiționale de viță de vie cum ar fi Riesling, Traminer, Chardonnay, Sauvignon, Pinot Gris și Cabernet Sauvignon, Merlot ori Pinot Noir.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Date statistice[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Daniela Bălu, Szocs Peter Levente, Terdik Szilveszter, Arhitectura ecleziastică din Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2008.