Sari la conținut

Banine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Banine

Banine în 1931
Date personale
Născută[1][2][3] Modificați la Wikidata
Bakı, Baku Governorate⁠(d), Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedată (86 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăInstitut médico-légal de Paris[*][[Institut médico-légal de Paris (morgue in Paris, France)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiMirza Asadullaev[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimBanine  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Specie literarăautobiografie  Modificați la Wikidata

Umm-El-Banine Assadoulaeff (în azeră Umm El-Banu Äsâdullayeva, cunoscută sub numele de Banine; n. , Bakı, Baku Governorate⁠(d), Imperiul Rus – d. , Paris, Franța) a fost o scriitoare franceză de origine azerbaidjană, nepoată a milionarului azer Musa Nagiev⁠(d) și fiică a omului de afaceri și politicianului azer Mirza Asadullaev⁠(d).[4] Ea a publicat sub pseudonimul Banine.

Banine a emigrat în Franța în 1923, urmându-l pe tatăl ei, fost ministru în guvernul Republicii Democratice Azerbaidjan (decembrie 1918 - aprilie 1920). Întâi s-a mutat la Istanbul, unde și-a abandonat soțul cu care fusese forțată să se căsătorească la vârsta de cincisprezece ani, apoi a fugit la Paris. Acolo, după mulți ani, cunoștințele literare, printre care Henry de Montherlant, Nikos Kazantzakis și André Malraux, au îndemnat-o să publice. Banine și-a dedicat viata prezentării și popularizării istoriei și culturii Azerbaidjanului în Franța și Europa.[5] Cele mai cunoscute scrieri ale ei sunt Zile caucaziene și Zile pariziene. Banine, care a fost prietenă cu scriitorul german Ernst Jünger și cu scriitorul rus Ivan Bunin, relatează în cărțile ei povestea convertirii la romano-catolicism.

Înainte de moartea ei, Banine a publicat mai multe articole despre situația din Azerbaidjan.[5] A murit în octombrie 1992. În necrologul din ziarul Le Figaro a fost numită „unul dintre acele personaje de viață romanescă care a traversat un secol, atrăgând ca un magnet toate figurile singulare ale timpului lor”.[6]

Lucrări majore

[modificare | modificare sursă]
  • Nami (Nami), Gallimard, 1942.
  • Zile caucaziene (Jours caucasiens), Julliard, 1946.
  • Zile pariziene (Jours parisiens), Julliard, 1947, Gris Banal, 2003.
  • Întâlniri cu Ernst Jünger (Rencontres avec Ernst Jünger), Julliard, 1951.
  • Am ales opiul (J'ai choisi l'opium), Stoc, 1959.
  • După (Après), Stock, 1962.
  • Franța străină (La France étrangère), S. O. S Desclée de Brouwer, 1968.
  • Apelul ultimei șanse (L'appel de la dernière chance), S.O.S, 1971.
  • Portretul lui Ernst Jünger: scrisori, texte, întâlniri (Portrait d'Ernst Jünger : lettres, textes, rencontres), La Table Ronde, 1971.
  • Fețele multiple ale lui Ernst Jünger (Ernst Jünger aux faces multiples), Lausanne, éditions L'Âge d'Homme, 1989.
  • Ce mi-a povestit Maria: spusele servitoarei Maria (Ce que Marie m’a raconté : le dit de la Servante Marie), Cahier Bleus, 1991.
  1. ^ a b c d Banine, Open Library, accesat în  
  2. ^ a b c d International Standard Name Identifier, accesat în  
  3. ^ a b c d Banine, Babelio 
  4. ^ „Mühacirət övladı”. Accesat în . 
  5. ^ a b en The Eventful Life of Banine. Visions of Azerbaijan Magazine. . 
  6. ^ William Pfaff. The Bullet's Song: Romantic Violence and Utopia. ISBN: 978-0-684-80907-6