Banine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Banine
Banin.jpg
Banine în 1931
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Baku, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedată (86 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Paris, Republica Franceză Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăParis Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimBanine  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Specie literarăAutobiografie  Modificați la Wikidata

Umm-El-Banine Assadoulaeff (în azeră Umm El-Banu Äsâdullayeva, cunoscută sub numele de Banine; n. ,[1][2] Baku, Imperiul Rus – d. ,[1][2] Paris, Republica Franceză) a fost o scriitoare franceză de origine azerbaidjană, nepoată a milionarului azer Musa Nagiev⁠(d) și fiică a omului de afaceri și politicianului azer Mirza Asadullaev⁠(d).[3] Ea a publicat sub pseudonimul Banine.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Banine a emigrat în Franța în 1923, urmându-l pe tatăl ei, fost ministru în guvernul Republicii Democratice Azerbaidjan (decembrie 1918 - aprilie 1920). Întâi s-a mutat la Istanbul, unde și-a abandonat soțul cu care fusese forțată să se căsătorească la vârsta de cincisprezece ani, apoi a fugit la Paris. Acolo, după mulți ani, cunoștințele literare, printre care Henry de Montherlant, Nikos Kazantzakis și André Malraux, au îndemnat-o să publice. Banine și-a dedicat viata prezentării și popularizării istoriei și culturii Azerbaidjanului în Franța și Europa.[4] Cele mai cunoscute scrieri ale ei sunt Zile caucaziene și Zile pariziene. Banine, care a fost prietenă cu scriitorul german Ernst Jünger și cu scriitorul rus Ivan Bunin, relatează în cărțile ei povestea convertirii la romano-catolicism.

Înainte de moartea ei, Banine a publicat mai multe articole despre situația din Azerbaidjan.[4] A murit în octombrie 1992. În necrologul din ziarul Le Figaro a fost numită „unul dintre acele personaje de viață romanescă care a traversat un secol, atrăgând ca un magnet toate figurile singulare ale timpului lor”.[5]

Lucrări majore[modificare | modificare sursă]

  • Nami (Nami), Gallimard, 1942.
  • Zile caucaziene (Jours caucasiens), Julliard, 1946.
  • Zile pariziene (Jours parisiens), Julliard, 1947, Gris Banal, 2003.
  • Întâlniri cu Ernst Jünger (Rencontres avec Ernst Jünger), Julliard, 1951.
  • Am ales opiul (J'ai choisi l'opium), Stoc, 1959.
  • După (Après), Stock, 1962.
  • Franța străină (La France étrangère), S. O. S Desclée de Brouwer, 1968.
  • Apelul ultimei șanse (L'appel de la dernière chance), S.O.S, 1971.
  • Portretul lui Ernst Jünger: scrisori, texte, întâlniri (Portrait d'Ernst Jünger : lettres, textes, rencontres), La Table Ronde, 1971.
  • Fețele multiple ale lui Ernst Jünger (Ernst Jünger aux faces multiples), Lausanne, éditions L'Âge d'Homme, 1989.
  • Ce mi-a povestit Maria: spusele servitoarei Maria (Ce que Marie m’a raconté : le dit de la Servante Marie), Cahier Bleus, 1991.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d International Standard Name Identifier, accesat în  
  2. ^ a b c d Banine, Open Library, accesat în  
  3. ^ „Mühacirət övladı”. Accesat în . 
  4. ^ a b en The Eventful Life of Banine. Visions of Azerbaijan Magazine. . 
  5. ^ William Pfaff. The Bullet's Song: Romantic Violence and Utopia. ISBN: 978-0-684-80907-6