Sari la conținut

Banca Japoniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Banca Japoniei
japoneză 日本銀行

.
Sediul centralJaponia Tokio, Japonia
Înființare
PreședinteKazuo Ueda
Banca Centrală dinJaponia
MonedăYen
Cod ISO 4217JPY
Rezerve1 108 410 milioane de Dolar[1]
Baza ratei de împrumut0,50% (ianuarie 2025)[2]
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont X
canal YouTube

Banca Japoniei (日本銀行 Nippon Ginkō?) este banca centrală a Japoniei.

BOJ este deținută în proporție de 55% de guvernul japonez și în proporție de 45% de capital privat. Acțiunile sale sunt tranzacționate pe piața bursieră japoneză. Acțiunile private sunt acțiuni fără drept de vot.[3]

Banca Japoniei a fost fondată în epoca Meiji, pe 27 iunie 1882, de către ministrul Trezoreriei, Matsukata Masayoshi. De atunci, banca a fost responsabilă de emiterea de bani de hârtie în numele guvernului.[4] Această instituție a înlocuit monedele locale (hansatsu) stabilite de lorzii feudali.

Încă din 1883, băncii i s-a interzis să finanțeze direct guvernul japonez (pe piața primară, prin politici de finanțare monetară). Interdicția a fost ridicată în 1932, ceea ce a dus la creșterea inflației și la o scădere a valorii yenului față de dolar.[5]

După război, în timpul ocupației Japoniei, banca și-a suspendat pentru scurt timp operațiunile și a început să emită monedă militară. În 1949, banca a fost restructurată din nou.[6]

În anii 1970, mediul de operare al băncii a evoluat, trecând de la un curs de schimb fix și o economie destul de închisă la o economie deschisă mare, cu un curs de schimb variabil.[7]

Filiala Osaka a Băncii Japoniei

Lista guvernatorilor

[modificare | modificare sursă]
Nr.NumePerioada de activitate
1 Yoshihara Shigetoshi (6 octombrie 1882 -- 19 decembrie 1887)
2 Tomita Tetsunosuke (21 februarie 1888 -- 3 septembrie 1889)
3 Kawada Koichiro (3 septembrie 1889 – 7 noiembrie 1896)
4 Iwasaki Yanosuke (11 noiembrie 1896 -- 20 octombrie 1898)
5 Tatsuo Yamamoto (20 octombrie 1898 – 19 octombrie 1903)
6 Shigeyoshi Matsuo (20 octombrie 1903 – 1 iunie 1911)
7 Korekiyo Takahashi (1 iunie 1911 -- 20 februarie 1913)
8 Yatarō Mishima (28 februarie 1913 -- 7 martie 1919).[8]
9 Junnosuke Inoue (13 martie 1919 -- 2 septembrie 1923)
10 Otohiko Ichiki (5 septembrie 1923 – 10 mai 1927)
11 Junnosuke Inoue[9] (10 mai 1927 -- 1 iunie 1928)
12 Hisaakira Hijikata (12 iunie 1928 -- 4 iunie 1935)
13 Eigo Fukai (4 iunie 1935 –- 9 februarie 1937)
14 Shigeaki Ikeda (9 februarie 1937 -- 27 iulie 1937)
15 Toyotaro Yuki (27 iulie 1937 -- 18 martie 1944)
16 Keizo Shibusawa (18 martie 1944 -- 9 octombrie 1945)
17 Eikichi Araki (9 octombrie 1945 -- 1 iunie 1946)
18 Hisato Ichimada (1 iunie 1946 -- 10 decembrie 1954)
19 Eikichi Araki[10] (11 decembrie 1954 -- 30 noiembrie 1956)
20 Masamichi Yamagiwa (30 noiembrie 1956 -- 17 decembrie 1964)
21 Makoto Usami (17 decembrie 1964 -- 16 decembrie 1969)
22 Tadashi Sasaki (17 decembrie 1969 -- 16 decembrie 1974)
23 Teiichiro Morinaga (17 decembrie 1974 -- 16 decembrie 1979)
24 Haruo Maekawa (17 decembrie 1979 -- 16 decembrie 1984)
25 Satoshi Sumita (17 decembrie 1984 -- 16 decembrie 1989)
26 Yasushi Mieno (17 decembrie 1989 -- 16 decembrie 1994)
27 Yasuo Matsushita (17 decembrie 1994 -- 20 martie 1998)
28 Masaru Hayami (20 martie 1998 -- 19 martie 2003)
29 Toshihiko Fukui (20 martie 2003 -- 19 martie 2008)
30 Masaaki Shirakawa (20 martie 2008 -- 19 martie 2013)
31 Haruhiko Kuroda (20 martie 2013 -- prezent)
  1. „Japan Foreign Exchange Reserves, 2000 – 2025 | CEIC Data” (în engleză). www.ceicdata.com. Accesat în .
  2. „Decision at the January 2025 MPM” (PDF) (în engleză). .
  3. „Outline of the Bank : 日本銀行 Bank of Japan” (în engleză). Bank of Japan. Accesat în .
  4. Mint, United States Bureau of the (), Annual Report of the Director of the Mint (în engleză), Department of the Treasury, Bureau of the Mint, accesat în
  5. Turgot, Cercle (), Les dettes publiques à la dérive: Anatomie d'un monde financièrement fragilisé (în franceză), Eyrolles, ISBN 978-2-212-56942-1, accesat în
  6. Langdon, Frank C. (), „Big Business Lobbying in Japan: The Case of Central Bank Reform”, American Political Science Review (în engleză), 55 (3), pp. 527–538, doi:10.2307/1952681, ISSN 0003-0554, accesat în
  7. Cargill, Thomas F.; Hutchison, Michael M.; Ito, Takatoshi (), The Political Economy of Japanese Monetary Policy (în engleză), MIT Press, ISBN 978-0-262-26207-1, accesat în
  8. Masaoka, Naoichi. (1914). Japan to America, p. 127.
  9. al doilea mandat al lui Junnosuke Inoue
  10. al doilea mandat al lui Eikichi Araki

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • de Ernst, Angelika: Geld in Japan, E. Schmidt, Berlin 1981
  • de Wohlmannstetter, Gottfried: Finanzplatz Tokio Knapp, Frankfurt 1991
  • en C. Randall Henning: Currencies and politics in the United States, Germany, and Japan, Peterson Institute, 1994
  • de Wohlmannstetter, Gottfried: Finanzplatz Tokio Knapp, Frankfurt 1991