Banca Franței
| Banca Franței franceză Banque de France | |
 | |
 Sediul central al băncii | |
| Sediul central |  Paris, Franța |
|---|---|
| Înființare | |
| Guvernator | François Villeroy de Galhau |
| Banca Centrală din | Franța |
| Monedă | Euro |
| Cod ISO 4217 | EUR |
| Rezerve | 31 822 milioane de Dolar[1] |
| Prezență online | |
| site web oficial pagină Facebook cont X cont Instagram profil de LinkedIn | |
Modifică date / text  | |
Banca Franței (în franceză Banque de France) este banca centrală a Franței. Are sediul central la Paris. Este o instituție bicentenară cu capital de francez de stat.[2] Pentru exercițiul 2009, dividendul vărsat statului se ridica la 1.702 milioane de euro, iar impozitul pe societăți la 1.676 de milioane de euro.[3]
Istorie
[modificare | modificare sursă]Banca centrală înainte de Banca Franței
[modificare | modificare sursă]Primul experiment al Regatului Franței cu o bancă centrală a fost Banque générale (Banque Générale Privée sau "General Private Bank"), înființat de John Law la cererea Ducelui de Orleans după moartea lui Ludovic al XIV-lea. Ea a fost menită să stimuleze economia stagnantă a Franței și să-și plătească datoria națională uluitoare obținută din războaiele lui Ludovic al XIV-lea, inclusiv Războiul Succesiunii Spaniole. A fost naționalizată în decembrie 1718 la cererea Legii și a fost redenumită oficial Banque Royale o lună mai târziu. A văzut un mare succes inițial, sporind industria cu 60% în doi ani, însă politicile mercantiliste ale Legii l-au văzut căutând să creeze monopoluri mari, ducând la Bubble Mississippi.
Misiunile Băncii Franței
[modificare | modificare sursă]Activitățile Băncii Franței sunt organizate în jurul a trei misiuni, care sunt încredințate fie Băncii Centrale Europene și deci, prin subsidiaritate, ca descendentă, Băncii Franței, fie direct, prin lege:
- stabilitatea monetară;
- stabilitatea financiară;
- prestarea de servicii specifice destinate colectivităților publice, întreprinderilor și particularilor.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „France Foreign Exchange Reserves, 2004 – 2025 | CEIC Data” (în engleză). www.ceicdata.com. Accesat în .
- ↑ fr Code Monétaire et Financier art. L142-1, Legifrance, Cod monetar și Financiar Partea Legislativă
- ↑ fr Rapport annuel 2009, Banque de France Eurosystème[nefuncțională – arhivă]
PDF
Anexe
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]• La Banque de France et la monnaie, Service de l'information de la Banque de France, 1972.
• Bertrand Gille, La banque en France au XIX° siècle, 1970.
• Henri Koch, Histoire de la Banque de France et de la monnaie sous la IV° République, 1983
• Alain Prate, La France et sa monnaie : essai sur les relations entre la Banque de France et les gouvernements, 1987
• Romuald Szramkiewicz, Les régents et censeurs de la Banque de France nommés sous le Consulat et l'Empire, 1974.
• Alain Plessis, Histoires de la Banque de France, 1998.
• Alain Plessis, La Banque de France et ses deux cents actionnaires, 1982.
• Alain Plessis, La politique de la Banque de France sous le Second Empire, 1985.
• Alain Plessis, Régents et gouverneurs de la Banque de France sous le Second Empire, 1982.
• Marc Flandreau, L’or du monde: la France et la stabilité du système monétaire international, 1848-1873,1995.
• Gilles Jacoud, Le billet de banque en France (1796-1803), 1996.
• Kenneth Mouré , La politique du franc Poincaré (1926-1936), 1998.
• Bertrand Blancheton, Le Pape et l’Empereur. La Banque de France, la direction du Trésor, la politique monétaire de la France entre 1914 et 1928, 2001.
• Yves Leclercq, La banque supérieure – La Banque de France de 1800 à 1914, 2010.
Articole conexe
[modificare | modificare sursă]
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Banque de France, Site oficial
- Fichier Bancaire des Entreprises
- Banca Centrală Europeană
- Les débuts de la Banque de France (1800-1815) Une étude des dirigeants de la Banque de France sous le Consulat et l'Empire.
- « Le concept de banque centrale » Arhivat în , la Wayback Machine., Banque de France, 1999.
- Les incidences constitutionnelles accordant son indépendance à la Banque de France, Christophe LEROY, 1994.
