Banatul de Lugoj-Caransebeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Banatul de Lugoj-Caransebeș a fost o entitate politică, administrativă și militară a Transilvaniei, cuprinzând estul Banatului. A rămas neintegrat Pașalâcului Timișoara, după cucerirea părților de vest și centrale ale provinciei de către otomani, în 1552.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Banatul de Lugoj-Caransebeș s-a format treptat între anii 1526 - 1536, după lupta de la Mohács, când Banatul de Severin a fost divizat. Partea sa răsăriteană, începând de la Orșova, a trecut sub jurisdicția domnilor munteni. În partea apuseană, în circumstanțele agravării stării conflictuale existente între districtele românești privilegiate și comitele de Timiș Petru Petrović, s-a constituit noua entitate politico-militară de frontieră. Trupele otomane au devastat ținutul în 1552, dar nu l-au ocupat, mulțumindu-se cu plata unui tribut. Teritoriul Banatului a fost alipit Transilvaniei în anul 1554. Timp de mai bine de un secol provincia bănățeană și-a îndeplinit, cu prisosință, rolul de "marcă" a Principatului. În 1658, noul principe al Transilvaniei, Ákos (Acațiu) Barcsai, înscăunat cu sprijin turcesc, și-a plătit datoria cedând sultanului Banatul de Lugoj-Caransebeș. Astfel Banatul a fost unificat, sub suveranitatea Porții, în cadrul Pașalâcului Timișoara. În vara anului 1688 trupele generalului austriac Veterani au cucerit, pentru coroana habsburgică, cea mai mare parte a Banatului de Lugoj-Caransebeș. Prin prevederile păcii de la Karlowitz, din 1699 austriecii au recunoscut pe mai departe suveranitatea otomană asupra Banatului.

Bani de Lugoj-Caransebeș[modificare | modificare sursă]

Începem cu ultimii Bani de Severin, continuăm cu Interregnum-ul Solgăbirăilor de Caransebeș, și apoi trecem la lista propriu-zisă. Prenumele Demnitarilor este trecut în limba română, deoarece Banatul de Lugoj-Caransebeș avea ca Lege "Ius Valahorum" (la fel cum și Comitatele Ungurești, Scaunele Secuiești și Scaunele Săsești aveau fiecare categorie un "Ius" propriu). Numele de familie sau al localitățilot titlului nobiliar al acestora sunt redate în limba lor originară.

Bani de Severin

Ioan Zapolya şi Ioan Viteazul de Cala, 1524-1527.

1527-1531,- vacant

SOLGĂBIRĂI AI DISTRICTULUI SEBEȘAN

1. Francisc Fiat de Armeniș împreună cu Martin de Racovița (2.) și cu Ștefan Pobora (3.), 1532-1533.

1533-1535,- vacant.

BANI DE LUGOJ-CARANSEBEȘ

1. Mihail de Somlya, 1536-1543.

2. Petru Petrović, 1544-1549.

1550-1551,- nu se mentioneaza nici un Ban.

3. Ioan Gleșan, 1552.

4. Vlasiu Székely, 1553. 2. Petru Petrović, 1554-1557.

5. Ladislau Békés, 1558.

6. Nicolae Cerepuyth, 1559.

7. Grigore Bethlen de Iktár, 1560-1563.

8. Gabriel Bethlen de Iktár, 1564.

7. Grigore Bethlen de Iktár, 1564-1566.

9. Nicolae Orbay şi George Berendi (10.), 1566.

9. Nicolae Orbay, 1567-1569.

10. George Berendi, 1569.

1570-1574,- lipsesc numele Banilor.

11. Gașpar de Bârcea, 1575.

12. Ștefan Trompa, 1576 - 1577.

13. Toma Turnea, 1578-1585.

1586-1587,- nu se mentioneaza nici un Ban.

14. George Palatić de Ilidia, 1588.

15. Albert Lonyay, 1589.

16. Mihai Horvath, 1590-1591.

14. George Palatić de Ilidia, 1592-1594.

17. Stefan Békés, 1595.

18. George Borbély, 1595.

1596,- nu se mentioneaza nici un Ban.

19. Andrei de Bârcea, 1596-1600.

20. Ludovic Rákoczy, 1601.

1602,- nu se mentioneaza nici un Ban.

21. Petru Huszar, 1603.

22. Simion Lodi, 1603-1604.

23. Paul Keresztesy, 1605-1606.

24. Ștefan Vaida, 1607.

1608-1609,- nu se mentioneaza nici un Ban.

1609,- Ladislau de Gârliște, viceban.

23. Paul Keresztesy, 1610-1613.

25. Petru Bethlen de Iktár, 1614-1616.

26. Pavel Magnus (Nagy/Mare) de Deva, 1617.

1618-1619,- nu se mentioneaza nici un Ban.

26.Pavel Magnus (Nagy/Mare) de Deva, 1620.

1621-1623,- nu se face aminte de numele Banilor.

26. Pavel Magnus (Nagy/Mare) de Deva, 1624.

1625-1626,- nu se aminteste numele Banilor.

26. Pavel Magnus (Nagy/Mare) de Deva, 1627-1644.

27. Acațiu de Bârcea , 1644-1658.

Într-una din cele patru dăți din sec. XVII în care nu apare consemnarea Banilor a fost si Ștefan Wesselényi de Hadad.

În anul 1658 prin "Rușinosul Pact", Acațiu de Bârcea cedează Banatul de Lugoj-Caransebeș periului Ottoman în schimbul Coroanei Transilvaniei.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Feneșan, Costin - Administrație și fiscalitate în Banatul imperial 1716 - 1778, editura De Vest, Timișoara, 1997
  • Hațegan, Ioan - Habitat și populație în Banat (secolele XI-XX), editura Mirton, Timișoara, 2003, pag. 19
  • Popoviciu,George - Istoria românilor bănățeni, Lugoj, 1904


Legături externe[modificare | modificare sursă]