Sari la conținut

Balduin al II-lea de Flandra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Balduin al II-lea
Conte de Flandra
Date personale
Născut863 d.Hr. Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani) Modificați la Wikidata
Gent, Comitatul Flandra Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSint-Pietersabdij[*][[Sint-Pietersabdij (former monastery in Ghent, Belgium)|​]] ()
abbaye Saint-Bertin[*][[abbaye Saint-Bertin (abbey located in Pas-de-Calais, in France)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiBalduin I de Flandra[1]
Iudita de Flandra[*]​[1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRaoul of Flanders[*][[Raoul of Flanders (Peerage person ID=106437)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuÆlfthryth, Countess of Flanders[*][[Ælfthryth, Countess of Flanders (Countess consort of Flanders (877-929))|​]] ()[1][2] Modificați la Wikidata
CopiiArnulf I de Flandra[1]
Adelolf de Boulogne[3]
Mathilde van Vlaanderen, Comtesse de St. Pol[*][[Mathilde van Vlaanderen, Comtesse de St. Pol (Peerage person ID=107232)|​]][3]
Ealswid of Flanders[*]​
Ermentrude of Flanders[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațieconte Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Familie nobiliarăCasa de Flandra
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Balduin al II-lea, supranumit cel Pleșuv (n. 863 d.Hr. – d. , Gent, Comitatul Flandra), a fost al doilea conte de Flandra din 879 până la sfârșitul vieții.

Viața

[modificare | modificare sursă]

Balduin a fost fiul contelui Balduin I de Flandra și al Iuditei, fiica regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare.[4] În 884 Balduin s-a căsătorit cu Aelfthryth (Elftrude, Elfrida), fiică a regelui Alfred cel Mare al Wessexului.[5] Scopul imediat al acestei alianțe anglo-flamande era acela al sprijinirii lui Balduin în controlul asupra văii inferioare a râului Canche.[6]

Primii ani de domnie ai lui Balduin au fost marcați de o serie de raiduri devastatoare din partea vikingilor asupra Flandrei, într-o perioadă în care doar puține teritoriile situate la nord de Somme rămâneau nedevastate de aceștia.[7] Către 883 el a fost nevoit să se mențină la nord de zona mlăștinoasă a pagus flandransis care de atunci a devenit teritoriul asociat conților de Flandra.[7] Balduin a construit o serie de fortificații din lemn la Saint-Omer, Bruges, Ghent și Courtrai și a achiziționat acele teritorii care fuseseră abandonate de oficialii regali și ecleziastici.[8] Multe dintre aceste pământuri vor forma ulterior teritorii care să adăpostească instituțiile de guvernământ, miliția și curțile locale.[7]

În 888 regele francilor de vest Carol cel Gras a fost depus și au apărut mai multe candidaturi în vederea succesiunii sale.[9] Din poziția pe care o avea de nepot al lui Carol cel Pleșuv, fost rege al Franciei apusene și apoi împărat roman, Balduin ar fi putut candida pentru coroana Franciei apusene, însă nu a făcut-o.[8] În schimb, el s-a raliat altora în tentativa de a-l convinge pe regele din Francia răsăriteană, Arnulf de Carintia să preia și coroana Franciei apusene, lucru pe care Arnulf l-a refuzat.[9] În cele din urmă, contele Odo de Paris a fost ales rege[10], care însă nu a sprijinit încercările lui Balduin de a obține controlul asupra abației St. Bertin. Cei doi au intrat în conflict, iar atunci când Odo l-a atacat pe Balduin la Bruges, nu a reușit să îl supună.[9] Balduin și-a continuat expansiunea către sud și a obținut controlul asupra Artois, inclusiv asupra importantei abații de St. Vaast. Atunci când abația a trecut sub jurisdicția arhiepiscopului Fulc de Reims, Balduin a ordonat asasinarea acestuia în 900.[6] Atunci când încercării sale de a-și extinde dominația la sud de râul Somme i s-a opus contele Herbert I de Vermandois, Balduin nu s-a dat în lături să ordone și asasinarea acestuia.[6]

Balduin a murit la 10 septembrie 918[11] la Blandinberg (în apropiere de Gent) și a fost succedat de fiul său mai mare Arnulf I. Fiul său mai mic, Adelolf, a devenit primul conte de Boulogne.

Familia

[modificare | modificare sursă]

Căsătorit cu Aelfthryth, fiica lui Alfred cel Mare,[4] Balduin a avut următorii urmași:

Blazonul Conților de Flandra

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 4 „Balduin al II-lea de Flandra”. Kindred Britain[*]. Wikidata Q75653886.
  2. ↑ „Balduin al II-lea de Flandra”. The Peerage[*]. Accesat în .
  3. 1 2 Darryl Roger Lundy. „Balduin al II-lea de Flandra” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
  4. 1 2 3 4 5 6 Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II (Verlag von J. A. Stargardt, Marburg, Germany, 1984), Tafel 5
  5. ↑ François Neveux, The Normans; The Conquests that Changed the Face of Europe (trad. Howard Curtis), Londra, Constable and Robinson, Ltd., 2008, p. 93.
  6. 1 2 3 Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 236.
  7. 1 2 3 David Nicholas, Medieval Flanders, Longman Group UK, Ltd., 1992, p. 17-18.
  8. 1 2 Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 235.
  9. 1 2 3 David Nicholas, Medieval Flanders, Longman Group UK, Ltd., 1992, p. 19.
  10. ↑ Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 237.
  11. ↑ Philip Grierson, 'The Relations between England and Flanders before the Norman Conquest', Transactions of the Royal Historical Society, Vol. 23 (1941), p. 86.


Bibliografie suplimentară

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Balduin_al_II-lea_de_Flandra&oldid=16960540