Balduin I de Flandra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Numirea lui Balduin I 'Braț de Fier', ca prim conte de Flandra de către Carol cel Pleșuv, regele francilor apuseni.

Balduin I (n. probabil în jur de 830 – d. 879), cunoscut ca Balduin Braț de Fier (epitetul este consemnat prima dată abia în secolul al XII-lea), a fost primul conte de Flandra.

În vremea în care Balduin a apărut consemnat pentru prima dată în documente, el era deja conte, probabil tot în regiunea Flandrei, însă nu se cunoaște determinarea geografică a comitatului său inițial. Contele Balduin s-a aformat atunci când a fugit împreună cu prințesa Iudith, fiică a lui Carol cel Pleșuv, rege al francilor apuseni. Iudith fusese anterior căsătorită cu regele Aethelwulf de Wessex și apoi cu fiul acestuia (dintr-o căsătorie anterioară) Aethelbald, însă după moartea celui din urmă din 860 ea revenise în Franța.

Cândva în jurul Crăciunului anului 861, la instigarea lui Balduin și cu consimțământul fratelui ei Ludovic, Iudith a părăsit custodia în care fusese pusă în orașul Senlis după revenirea din Anglia. Ea a fugit în nord cu contele Balduin. Carol nu a acordat permisiunea de căsătorie și a încercat să îl captureze pe Balduin, trimițând scrisori către Rorik de Dorestad și episcopul Hungar, interzicându-le acordarea de adăpost pentru cei doi evadați.

După ce Balduin și Iudith au dejucat planurile lui Carol de a-i captura, Carol i-a instigat pe episcopii săi să excomunice cuplul. Iudith și Balduin au contracarat această măsură prin efectuarea unei călătorii la Roma, pentru a se supune judecății papei Nicolae I. Cazul lor a avut succes, iar Carol a fost nevoit să accepte situația. Căsătoria a avut loc în 13 decembrie 862 în Auxerre. Către 870, Balduin a obținut abația Sfântului Petru din Gent și se presupune că tot atunci ar fi dobândit comitatele de Flandra și Waasland, sau cel puțin părți din acestea. În continuare, Balduin s-a dovedit ca un credincios și constant susținător al lui Carol cel Pleșuv și a jucat un rol important în continuarea războaielor contra vikingilor. În 877, el este enumerat printre cei dornici să îl susțină pe fiul lui Carol (devenit Imperiul Carolingian|împărat), Ludovic "cel Gângav". Pe parcursul vieții, Balduin și-a extins teritoriul, care a devenit unul dintre principatele majore din Francia Occidentală. El a murit în 879 și a fost înmormântat ân abația St. Bertin, lângă Saint-Omer.

Familia[modificare | modificare sursă]

Balduin a fost succedat de fiul său cu Iudith, Balduin al II-lea (cca. 866 – 918). Primul fiu al culplului fusese botezat după numele lui Carol, bunicul său pe linie maternă, însă acesta a murit de tânăr. Cel de al treilea fiu, Raul (Rodulf) (cca. 869 – asasinat în 896) a devenit conte de Cambrai în jur de 888, însă alături de fratele său s-a alăturat regelui Zwentibold de Lotharingia în 895. În 896, ei au atacat Vermandois și au cucerit Arras, Saint-Quentin și Péronne, însă la sfârșitul aceluiași an Raul a fost prins de către contele Herbert I de Vermandois și executat.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]