Arnulf I de Flandra
| Arnulf I de Flandra | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 889 d.Hr.  |
| Decedat | (76 de ani) |
| Înmormântat | Sint-Pietersabdij[*] |
| Părinți | Balduin al II-lea de Flandra[1] Ælfthryth, Countess of Flanders[*][1] |
| Frați și surori | Adelolf de Boulogne |
| Căsătorit cu | Adela de Vermandois (din )[1][2] |
| Copii | Balduin al III-lea de Flandra[1] Liutgarde of Flanders[*][3] Hildegard of Flanders[*] Elstrude de Flandre[*][4] Egbert of Flanders[*] |
| Ocupație | politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | conte de Boulogne[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Flandra |
Modifică date / text  | |
Arnulf I de Flandra (n. cca. 890–d. 28 martie 965), supranumit cel Mare, a fost cel de al treilea conte de Flandra, domnind între 918 și 964.
Viața
[modificare | modificare sursă]Arnulf a fost fiul contelui Balduin al II-lea de Flandra cu Aelfthryth de Wessex, fiică a regelui anglo-saxon Alfred cel Mare.[5] Prin mama sa, Arnulf descindea din regii anglo-saxoni ai Angliei, iar prin tată din Carol cel Mare.[6] Se presupune că Arnulf și-a primit numele de botez după Sfântul Arnulf de Metz, un progenitor al dinastiei catolingiene.[7]
La moartea tatălui său din 918, Arnulf a devenit conte de Flandra, în vreme ce fratele său, Adelolf a primit Comitatul de Boulogne.[5] Cu toate acestea, în 933 Adelolf a murit, drept pentru care Arnulf a preluat și comitatul de Boulogne pentru sine, ulterior însă conferindu-l nepotului său, Arnulf al II-lea.[8]
Arnulf I a extins cu mult stăpânirea flamandă către sud, ocupând fie integral, fie doar în parte Artois, Ponthieu, Amiens și Ostrevent. El a profitat de pe urma conflictelor dintre Carol cel Simplu și Robert I, iar apoi dintre Ludovic al IV-lea și baronii săi.
În expansiunea sa către sud, Arnulf a intrat în mod inevitabil în conflict cu normanzii, care încercău să își securizeze frontiera lor nordică. Această situație a condus în 942 la asasinarea ducelui de Normandia, Guillaume "Spadă Lungă" de către oamenii lui Arnulf.[9] Amenințarea vikingă s-a redus în timpul ultimilor ai de domnie ai lui Arnulf, drept pentru care el și-a putut îndrepta atenția către reformarea instituțională a Flandrei.
Familia
[modificare | modificare sursă]Numele primei soții a lui Arnulf nu este cunoscut, dar se știe că a avut cu aceasta cel puțin o fiică:[10]
- nume necunoscut; căsătorită cu Isaac de Cambrai. Fiul lor, Arnulf a succedat în calitatea de conte de Cambrai.[10]
În 934, Arnulf s-a recăsătorit, cu Adela de Vermandois, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois.[5], cu care avut următorii copii:
Succesiunea
[modificare | modificare sursă]Arnulf l-a numit pe fiul său Balduin co-guvernator (ca Balduin al III-lea) din 958, însă acesta acesta a murit înainte de vreme, în 962, astfel încât Arnulf a fost succedat de fiul minor al lui Balduin, Arnulf al II-lea.[5]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 4 „Arnulf I de Flandra”. Kindred Britain[*]. Wikidata Q75653886.
- ↑ „Arnulf I de Flandra”. The Peerage[*]. Accesat în .
- ↑ Darryl Roger Lundy. „Arnulf I de Flandra” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
- ↑ Leo van de Pas (). „Arnulf I de Flandra” (în engleză). Genealogics[*]. Wikidata Q19847326.
- 1 2 3 4 5 6 7 8 Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II (Verlag von J. A. Stargardt, Marburg, 1984), Tafel 5.
- ↑ The Annals of Flodoard of Reims, 919-966 (ed. Steven Fanning & Bernard S. Bachrach), University of Toronto Press, CA, 2011, p. xx.
- ↑ Philip Grierson, 'The Relations between England and Flanders before the Norman Conquest', Transactions of the Royal Historical Society, Vol. 23 (1941), p. 86 n. 1.
- ↑ Renée Nip, 'The Political Relations between England and Flanders (1066-1128)', Anglo-Norman Studies 21: Proceedings of the Battle Conference 1998 (ed. Christopher Harper-Bill), The Boydell Press, Woodbridge, UK, 1999, p. 150.
- ↑ David Nicholas, Medieval Flanders, Londra, Longman Group UK Limited, 1992, p. 40.
- 1 2 Heather J. Tanner, Families, Friends and Allies: Boulogne and Politics in Northern France and England, C.879-1160, Leiden, Brill, Leiden, 2004, p. 55 n. 143.
Bibliografie suplimentară
[modificare | modificare sursă]
- Folcwine
- Lambert of Ardres
- Platts, Beryl, The Scottish Hazard: Flemish Nobility and their Impact on Scotland, 1985
