Bătălia de la Riade

Bătălia de la Riade
Parte din Invaziile maghiarilor în Europa
Henric I luptând împotriva maghiarilor
Informații generale
Perioadă 15 martie 933 Loc Turingia Rezultat Victorie a germanilor
Beligeranți
Francia Răsăriteană	Maghiari
Conducători
Henric I al Germaniei	Bulcsú Súr Lél

Bătălia de la Riade sau Bătălia de la Merseburg s-a dat între trupele din Francia Răsăriteană conduse de regele Henric I al Germaniei și cele ale maghiarilor, în nordul Thuringiei lângă râul Unstrut pe 15 martie 933. Bătălia a fost rezultatul deciziei Sinodului de Erfurt de a nu mai plăti tribut maghiarilor în 932. După cronicarul saxon Widukind de Corvey, aceasta a fost o victorie importantă pentru Francia Răsăriteană.

Cauze

Maghiarii, nomazi euroasiatici, care până în 899 au servit ca mercenari împăratului Arnulf, au început campanii în Regatul Italiei și în Francia Răsăriteană. În 906 au distrus Moravia Mare și un an mai târziu au distrus o armată bavareză condusă de markgraful Luitpold în Bătălia de la Pressburg.

În 924, o armată maghiară a invadat ducatul Saxoniei și l-a înfrânt pe regele Henric I. Timp de nouă ani, s-a cerut un tribut anual de la germani. În acest timp, Henric și-a reorganizat apărarea în ducatul său saxon și i-a supus pe slavi polabieni în est. În 926, Henric a terminat construcția unor noi castele și a autorizat formarea unor noi garnizoane: soldați erau organizați în nouă grupuri de soldați-fermieri, dintre care o grupă stătea de gardă la un moment dat, în timp ce celelalte opt lucrau domeniile.

După ce a crezut că reformele necesare au fost efectuate, Henric a asigurat sprijinul bisericii în a reveni asupra plății tributului în 932. Se presupune că el a avut un câine mort aruncat în fața negociatorilor maghiare, care au considerat-o declarație de război.

Bătălia

În pregătirea pentru campanie, Henric a perceput contingente montate din fiecare regiune și ducat al regatului german. Maghiarii au asediat un oraș necunoscut, dar a încercat să se retragă în noapte, deoarece Henric și armata sa au campat în vecinătatea sa la Riade. Henric a trimis înainte un contingent mic de pedeștrii cu câțiva cavaleri. Regele a învățat ce să se aștepte de la luptele precedente, în cazul în care rapiditatea cavaleriei maghiare și arcașii au adus succesul lor. El atacă la început cu combatanții ușoari, urmat de un atac de cavalerie grea adunați. Potrivit lui Widukind de Corvey, forțele maghiare au fugit la venirea lui Henric, iar trupele victorioase germane l-au declarat pe Henric împărat pe câmpul de luptă. .

Locația exactă a luptei este necunoscută și mai multe municipalități din Germania pretind a fi locul pe care s-a purtat lupta, printre ele Kalbsrieth, la confluența Unstrut și Helme, precum și în apropierea Hunnenfeld Riethgen. Cu toate acestea, locul de la Riade prestat de Widukind denotă tabăra armatei regelui Henry, probabil că nu identic cu câmpul de luptă.

Urmările

În timpul vieții lui Henric, maghiarii nu au îndrăznit să mai facă un raid în continuare pe teritoriul Franciei Răsăritene. În 954 au invadat din nou Germania în timpul unei rebeliuni instigate de ducele de Suabia, Liudolf, și au fost în cele din urmă învinși de fiul lui Henric și succesorul regelui, Otto I, în Bătălia de la Lechfeld.

Vezi și

• Bătălia de la Lechfeld
• Bătălia de la Pressburg

Bibliografie

• Bernhardt, John W. Itinerant Kingship and Royal Monasteries in Early Medieval Germany, c. 936–1075. Cambridge: Cambridge University Press, 1993.
• Reuter, Timothy. Germany in the Early Middle Ages 800–1056. New York, NY: Longman, 1991.
• Santosuosso, Antonio. Barbarians, Marauders, and Infidels: The Ways of Medieval Warfare. New York, NY: MJF Books, 2004.