Bătălia de la Ongal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Bătălia de la Ongal
Parte din războaiele între bizantini și bulgari[*]  Modificați la Wikidata
The foundation of the BG.png
Informații generale
Perioadă Vara anului 680
Locație Delta Dunării, România

Bătălia de la Ongal a avut în anul 680 în regiunea Ongal, în sud-vestul Ucrainei de astăzi, la nord de gurile Dunării[1]. Lupta dintre bulgari și bizantini deschide  bulgarilor drumul spre cucerirea  Balcanilor și controlul triburilor slave care deja se instalaseră în această regiune, ceea ce va duce la apariția Primului Imperiu (Țarat) Bulgar.

Preludiul[modificare | modificare sursă]

În 632, hanul Kubrat unifică bulgarii în cadrul Bulgariei Mari, între Marea Neagră și Marea Caspică. După moartea sa, în anii 660, statul condus de fiii săi, dezbinați, este în mod constant amenințat de atacurile khazarilor venind dinspre est. Fiul cel mare al lui Kubrat moștenește tronul înainte de a fi învins de către khazari și supus dominației lor. Al doilea fiu, Kotrag, o ia spre nord și fondează puternica Bulgarie de pe Volga. Cel de-al treilea fiu, Asparuh, merge spre vest și se stabilește cu poporul său în regiunea Ongal[2], la nord de Dunăre. De acolo, el lansează atacuri împotriva fortărețelor bizantine din Paristria. În acel moment, Imperiul Bizantin este, concomitent, în război împotriva arabilor care asediază Constantinopolul. Cu toate acestea, în 680, bizantinii îi înfrâng pe arabi cu care semnează un tratat de pace. După acest succes, împăratul Constantin al IV-lea decide să se întoarcă împotriva bulgarilor pentru a le opri atacurile și conduce o armată de 80 000 de oameni și o flotă puternică de dromoane și mahone împotriva lui Asparuh. În același timp, șeful bulgar formează o alianță cu confederația celor Șapte Triburi slave, formând o confederație împotriva ofensivei bizantine.

Bătălia[modificare | modificare sursă]

Planul de luptă.

Bulgarii au construit ziduri de lemn în zona numită Ongal, zonă mlăștinoasă din nordul gurilor Dunării. Mlaștinile forțează bizantinii să-și împartă forțele, pentru a se îmbarca pe mahone, ceea ce reduce puterea atacurilor lor. În față, apărarea bine organizată a bulgarilor îi forțează pe bizantini să se retragă, retragere care se transformă în derută. Cavaleria bulgară intervine și atacă inamicul aflat în retragere haotică. Pier mulți legionari bizantini. Potrivit folclorului, împăratul, rănit la picior, a mers la Mesembria pentru vindecare. Soldații, crezându-se părăsiți, abandonează câmpul de luptă și se retrag în  sud. Când bulgarii înțeleg ce se întâmplă, îi atacă și îi înving fără dificultate, 

Consecințele[modificare | modificare sursă]

După victorie, Bulgarii avansează la sud de Dunăre și iau în stăpânire Moesia, în nordul Balcanilor. În 681 invadează Tracia și îi înving pe bizantini din nou. Împăratul Constantin al IV-lea se află el însuși într-o poziție proastă și trebuie să ceară pace. În Tratatul din 681, bizantinii recunosc crearea unui nou Stat Bulgar și se angajează să-i plătească un tribut anual. Aceasta este o mare umilință pentru un imperiu care a învins pe perși și, mai recent, pe arabi.

În urma acestei bătălii de importanță europeană, Primul Imperiu (Țarat) Bulgar devine centrul cultural și spiritual al Europei slave pe aproape toată prioada Evului Mediu.

Pentru Imperiul Bizantin, această înfrângere este parte din procesul deja început de pierdere a controlului asupra teritoriilor din Balcani, început cu mai bine de o sută de ani în urmă, odată cu invaziile slavilor și avarilor. Faptul că Imperiul bizantin a fost obligat să plătească un tribut acestui stat, în timp ce triburile slave recunoșteau suveranitatea formală a Imperiului Bizantin în Balcani, va accelera procesul de trecere a populațiilor slave una după alta sub suveranitatea bulgară[3].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Localizarea precisă a bătăliei de la Ongal nu este cunoscută din cauza solului afânat și de multe ori schimbat al Bugiacului, a limanelor și gurilor Dunării care nu a păstrat urme arheologice, astfel că descrierile autorilor bizantini citați de Georg Ostrogorsky sunt singurele surse. Singura certitudine este că, până la această luptă, bizantinii controlau malul drept (sudic) al Dunării, bulgarii lansându-și atacurile de pe malul stâng (nordic).
  2. ^ Numele de Ongal a fost comparat cu Oium, citat cu trei secole în urmă, ca fiind numele acestei regiuni de către Iordanes în Getica, 4, 25-28.
  3. ^ Ostrogorsky, Istoria Statului Bizantin, editions Payot, p. 158