Sari la conținut

Bătălia de la Crécy

50°15′25″N 1°54′14″E / 50.257°N 1.904°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bătălia de la Crécy
Parte a Războiului de 100 de Ani

Informații generale
Perioadă26 august 1346
LocCrécy-en-Ponthieu
(N. Franței)
50°15′23″N 1°53′16″E ({{PAGENAME}}) / 50.2564°N 1.8878°E50.2564; 1.8878
Rezultatvictorie decisivă a englezilor
Beligeranți
Regatul Angliei
Cavaleri aliați din partea Sfântului Imperiu Roman
Danemarca
Regatul Franței
Mercenari genovezi
Regatul Navarei
Regatul Boemiei
Regatul Mallorca
Comandanți și conducători
Eduard al III-lea al Angliei
Eduard Prințul Negru
Filip al VI-lea al Franței +
Regele Ioan al Boemiei†
Efective
4.000 cavaleri
7.000 arcași
5.000 sulițași
5 tunuri
6.000 arcași
29.000 cavaleri +[necesită citare]
Pierderi
2 cavaleri uciși
câteva sute de ostași uciși
11 nobili uciși
1.542 cavaleri uciși
2.300 arcași genovezi uciși
câteva sute de oameni din infanterie uciși
Bătălia de la Crécy

Bătălia de la Crécy (în engleză Battle of Cressy, în franceză Bataille de Crécy) a avut loc pe 26 august 1346 în apropiere de Crécy, nordul Franței și a fost una dintre cele mai importante bătălii din Războiul de 100 de Ani.[1] Combinația de noi arme și tactici a făcut ca mulți istorici să ia în considerare această bătălie ca fiind începutul sfârșitului cavalerismului clasic.

Bătălia de la Crécy a fost o bătălie în care armata engleză și galeză, având cca. 9000 - 10.000 oameni (în funcție de sursă)[necesită citare], comandată de Eduard al III-lea a învins o armată superioară ca număr, condusă de Filip al VI-lea al Franței care număra cca. 35.000 - 100.000 oameni (în funcție de sursă). Armata engleză era împărțită în trei divizii.[2] Două dintre ele au format prima linie (Eduard Prințul Negru și Conții de Northampton și Arundel). Eduard al III-lea a comandat a treia divizie, care avea să formeze a doua linie. Armata franceză era organizată în trei linii. În față se aflau arbaletierii genovezi, împreună cu două linii de cavalerie. Restul era format din infanterie care ocupa spatele și flancurile.

Context istoric

[modificare | modificare sursă]

În 1328 moartea regelui Franței, Carol al IV-lea, a încheiat descendența regală din familia Capet. Filip de Valois a revendicat coroana pe baza Legii salice a francilor, și anume că moștenirea nu se putea face pe linie feminină. Dar Eduard al III-lea al Angliei a susținut ca este mai îndreptățit să urce pe tronul Franței deoarece mama sa, Isabella, era fiica lui Filip al IV-lea.[3] În afară de acest motiv, Filip de Valois se amestecase în comerțul cu lână dintre Flandra și Anglia. Posesia Guyennei a fost o altă problemă în primii ani ai Războiului de 100 de ani și dăduse deja naștere altor războaie, cum ar fi Războiul din Guyenne (1294-1297).

Filip al VI-lea i-a trimis pe arbaletierii genovezi să înceapă bătălia, dar armele lor avuseseră de suferit din cauza ploii care începuse: firele de păr erau umede și își pierduseră puterea, în timp ce coarda rustică de cânepă, precum cea a arcurilor lungi tradiționale galeze, nu își pierduse puterea. Francezii au lansat 15 atacuri consecutive, ultimul având loc noaptea.[4] Singurul moment în care englezii s-au aflat în pericol a fost atunci când o parte din ostașii Ducelui de Aleçon, fratele lui Filip al VI-lea, evitându-i pe arcași, au pătruns în sectorul Prințului Negru, unde au fost învinși.[4] În final, francezii au fost nevoiți să se retragă deoarece suferiseră pierderi mari. În bătălie a murit și regele Ioan al Boemiei.[1]

Englezii au fost victorioși ca urmare a unor arme și tactici superioare, demonstrând importanța conceptului militar modern al puterii de foc.

  1. 1 2 Brownstone, David; Franck, Irene (). Enciclopedia războaielor : din anul 100 000 î.Hr. pînă în prezent. București: Lider. p. 177.
  2. ↑ Hogg, Ian V. (). Dicționarul marilor bătălii. București: Artemis. p. 57.
  3. ↑ Bergamino, Giorgio (). Marile bătălii din istoria lumii. Tradus de Lazăr, Simina. București: Corint Junior. p. 24.
  4. 1 2 Regan, Geoffrey (). Bătălii care au schimbat istoria lumii. București: RAO. p. 70.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]