Bărbierul din Sevilla (Rossini)

Bărbierul din Sevilla (Rossini)
Pagina de titlu al libretului (1816)
Titlu original	Il Barbiere di Siviglia
Genul	operă bufă
Compozitorul	Gioachino Rossini
Libretul	Cesare Sterbini (după comedia omonimă a lui Pierre Beaumarchais)
Data premierei	20 februarie 1816
Locul premierei	„Teatro Argentina” din Roma
Limba	italiană
Locul acțiunii	Sevilla^[1]
Modifică date / text

Raprezentarea din 15 noiembrie 1913 la Teatrul Bolșoi din Moscova. (Sus, celebrul bas Feodor Șaliapin)

Bărbierul din Sevilla ^[2] (titlul original în italiană Il Barbiere di Siviglia ossia L'inutile precauzione) este o operă bufă în trei acte, compusă de Gioachino Rossini în 1816 avându-l ca figură centrală pe Figaro. În unele situații, actul întâi și al doilea se interpretează fără pauză și sunt luate drept primul act, iar al treilea drept al doilea act.

Alte personaje la fel de importante sunt Rosina, Don Basilio, Doctorul Bartolo și Contele Almaviva. Personajele secundare sunt Bertha, Fiorello. Acțiunea se petrece în Sevilla (Spania), la jumătatea secolului al XVIII-lea. Aceasta operă a fost inspirată din nuvela lui Pierre Beaumarchais cu același nume.

Acțiunea[modificare | modificare sursă]

Personajele principale[modificare | modificare sursă]

• Figaro, frizer în Sevilla (bariton)

• Contele de Almaviva, aristocrat spaniol, îndrăgostit de tânăra Rosina (tenor)

• Don Bartolo, doctor în medicină, tutorele Rosinei și pretendentul ei (bas)

• Rosina, orfană tutelată de Don Bartolo (mezzosoprană)

• Don Basilio, profesorul de muzică al Rosinei (bas)

• Berta, menajeră în casa lui Don Bartolo (soprană)

• Fiorello, servitorul Contelui de Almaviva (bas)

• Ambrogio, servitorul lui Don Bartolo (bas)

Actul I și II (în casa doctorului Bartolo)[modificare | modificare sursă]

În zorii zilei, Almaviva și un grup de muzicieni cântă o serenadă adresată Rosinei. Dintr-o stradă alăturată apare Figaro. El își laudă istețimea, oferindu-se să-l ajute pe Almaviva, care, ocazional, se prezintă sub numele studentului Lindoro. Rosina dorește să-i transmită un bilet lui Lindoro și cere ajutorul lui Figaro. În conversația lui cu Bartolo, Don Basilio își învață interlocutorul cum să scape de Almaviva, utilizând calomnia. În casă intră Almaviva, deghizat în ofițer și cere găzduire. Bartolo surprinde un schimb de bilețele și face scandal. Jandarmii sosesc, dar, la legitimarea contelui, se retrag, lăsându-i pe toți uimiți.

Actul III (în casa doctorului Bartolo)[modificare | modificare sursă]

Almaviva se reîntoarce, travestit în maestru de muzică, pentru a-l înlocui pe Basilio, bolnav. Ca să câștige încrederea Rosinei, îi dă acesteia un bilet (din partea lui Almaviva). În timpul lecției, cei doi îndrăgostiți, sub ochii lui Bartolo, își mărturisesc iubirea. Intrarea neașteptată a lui Don Basilio riscă să răstoarne toate planurile, înfuriindu-l pe Bartolo, care își dă seama că a fost păcălit. Bătrânelul a trimis după notar, ca să urgenteze căsătoria cu copila sa, convingând-o pe Rosina că Lindoro nu este decât un mijloc al lui Almaviva. Începe furtuna și, găsind un moment prielnic, Figaro și contele vin să o ia pe Rosina. Ea refuză să-i urmeze, dar Almaviva își dezvăluie adevărata identitate. Basilio este de acord, contra unui „cadou”,să le slujească drept martor, iar Bartolo, odată ce i-a trecut supărarea, acceptă situația, cu atât mai mult, cu cât îl va consola zestrea fetei.

Piese muzicale celebre ale operei[modificare | modificare sursă]

Arii[modificare | modificare sursă]

Largo al factotum - Figaro (bariton)
Una voce poco fa - Rosina (mezzo-soprană)
Ecco ridente in cielo - Contele Almaviva (tenor)
La calunnia - Don Basilio (bas)
A un dottor de la mia sorte - Doctor Bartolo (bas-bariton)

Duete[modificare | modificare sursă]

Dunque io son, tu non m'inganni - Rosina, Figaro
All'idea di quel metallo - Almaviva, Figaro

Piese orchestrale[modificare | modificare sursă]

„Uvertura” - de tip francez, dar totodată plină de vitalitate și foarte cunoscută.
„Interludiul ploii” - interludiu instrumental scurt, sugerând imaginea unei furtuni torențiale cu trăsnete și fulgere, plasat la mijlocul celui de-al doilea act.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol.IV, București, 2002

Note[modificare | modificare sursă]

^ Opera : an encyclopedia of world premieres and significant performances[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Acțiunea altor 4 opere se desfășoară de asemenea în orașul spaniol Sevilla: „Don Giovanni” și „Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart, „Carmen” de Georges Bizet și „Fidelio” de Ludwig van Beethoven (într-o închisoare, la câțiva km de Sevilla).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bărbierul din Sevilla (acțiunea operei)
Bărbierul din Sevilla
Bărbierul din Sevilla Arhivat în 30 aprilie 2010, la Wayback Machine.
Istorii mai puțin știute: 'Il gatto!', 21 iunie 2008, Costin Tuchilă, Amos News

[c952c6829a3da92a8551da033f494e24-1] Opera : an encyclopedia of world premieres and significant performances[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[2] Acțiunea altor 4 opere se desfășoară de asemenea în orașul spaniol Sevilla: „Don Giovanni” și „Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart, „Carmen” de Georges Bizet și „Fidelio” de Ludwig van Beethoven (într-o închisoare, la câțiva km de Sevilla).

[1]

[2]