Italianca în Alger

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Italianca în Alger
Gioachino Rossini - Italiana in Algeri - Venice 1813.png

Pagina de titlu a libretului, Veneția 1813
Titlu originalL’italiana in Algeri
Genuldrama jocoso per musica
Cicluldouă acte, opt scene
CompozitorulGioachino Rossini
LibretulAngelo Anelli
Data premierei22 mai 1813
Limba italiană
Duratăcca. 2 ½ ore
Locul acțiuniiAlgeria
Timpul acțiunii1810

Italianca în Alger (titlul original: în italiană L’italiana in Algeri) este o opera buffa (titlul original: "dramma giocoso per musica") de Gioachino Rossini în două acte cu un libret de Angelo Anelli. Premiera a avut loc pe 22 mai 1813 în Teatro San Benedetto din Veneția.

Personaje[modificare | modificare sursă]

  • Mustafà, Beiul Algerului (bas)
  • Elvira, soția lui Mustafà (soprană)
  • Zulma, o sclavă, confidenta Elvirei (mezzo-soprană)
  • Lindoro, un tânăr prizonier italian, sclavul favorit al lui Mustafà (tenor)
  • Isabella, o tânără italiană, iubita lui Lindoro (contralto)
  • Taddeo, însoțitorul Isabellei (buffo)
  • Ali, căpitanul corsarilor algerieni (basso buffo)
  • Corul eunucilor din serai, corsarilor algerieni, de sclavi italieni, gărzi, sclavi, sclave, marinari.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Acțiunea operei are loc în Alger în jurul anului 1810. Mustafà, bei-ul Algerului, s-a săturat de soția sa Elvira. Pentru a scăpa de ea, el vrea să o căsătorească cu sclavul său italian Lindoro. Confidentul său Ali, urmează să-l conducă la o italiancă plină de temperament, ca înlocuitoare. Lindoro, care se îndrăgostise de Isabella înainte de a fi luat prizonier și făcut sclav, a refuzat oferta lui Mustafà. Isabella a plecat între timp să-l caute pe Lindoro cu Taddeo, însă nava lor a eșuat în largul coastei Algeriei. Ali profită de ocazie pentru a-i îndeplini dorința stăpânului său. Taddeo reușește să rămână cu Isabella, dându-se drept unchiul ei. Pentru a scăpa de Elvira, Mustafà îi promite lui Lindoro că îl va lăsa să plece în Italia dacă o va lua cu el pe Elvira ca nevastă. Isabella ajunge la curtea lui Mustafà Bey, care imediat se îndrăgostește de ea. Lindoro sosește cu Elvira pentru a-și lua rămas bun înainte de plecare. Lindoro și Isabella se recunosc imediat. Iute la minte, Isabella îl îndeamnă pe Mustafà să o păstreze pe Elvira ca soție și să-i lase pe Lindoro în seama ei, dacă pune preț pe favorurile ei.

Mustafà este complet îndrăgostit de Isabella însă ea îl iubește pe Lindoro, care o poate convinge cu ușurință că îi este încă fidel. Ei decid să fugă. Pentru a o câștiga pe Isabella, Mustafà îi numește „unchiul” Taddeo drept „caimacam” (locțiitor). Mustafà, Taddeo și Lindoro o observă în secret pe Isabella, care vrea să se facă frumoasă pentru „iubitul” ei. Mustafà îl trimite pe Lindoro să o ia pe Isabella și îi cere lui Taddeo să-l lase singur cu Isabella de îndată ce strănută. Nu iese însă nimic din tête-à-tête, deoarece Taddeo refuză să plece, iar Isabella îi cere Elvirei să li se alăture.

Isabella îi promite lui Mustafà să-l numească „Pappataci” („gluton”). Nu e greu, un Pappataci nu face altceva decât să mănânce, să bea și să doarmă. El trebuie să jure că va mânca o masă bogată la ceremonia de admitere, fără să acorde atenție la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Isabella, Lindoro și ceilalți italieni folosesc asta pentru a fugi. Mustafà recunoaște păcăleala prea târziu și își acceptă soarta.

Actul I[modificare | modificare sursă]

Actul II[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
  • Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
  • Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol.IV, București, 2002
  • Wagner, Heinz, Der Große Opernführer, Berühmte Komponisten und ihre Werke, Sonderausgabe, München 1990: Orbis Verlag, p. 586, ISBN 3-572-05190-8 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons-logo.svg Materiale media legate de Italianca în Alger la Wikimedia Commons