Avram Imbroane

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Avram Imbroane
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Coștei, comuna Vârșeț⁠(d), Južnobanatski upravni okrug, Serbia Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiebancher[*]
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata

Partid politicPNL
Alma materUniversitatea din Cernăuți

Avram Imbroane (n. , Coștei, comuna Vârșeț⁠(d), Južnobanatski upravni okrug, Serbia – d. , București, România) a fost un preot ortodox, om de afaceri și om politic român. Născut în jumătatea de vest a Banatului, el a fost activ în agitația naționalistă în comunitatea românească a acestei regiuni, iar mai târziu și în Transilvania. În timpul Primului Război Mondial, el a susținut secesiunea și unirea necondiționată a Transilvaniei și a Banatului cu Regatul României. Imbroane a fugit din Austria-Ungaria și s-a implicat în activități de propagandă - mai întâi în România, apoi printre prizonierii transilvăneni din Republica Rusă. La sfârșitul anului 1918, s-a întors în Banat și a devenit un participant activ la lupta unionistă, participând la adunările "Marii Uniri".

Imbroane și-a încheiat activitatea în politică în calitate de secretar al Ministerului Culturii și Cultelor, și este renumit pentru disputele sale cu romano-catolicii români. În ultimii ani, a fost implicat în conducerea industriilor și băncilor din Banat și, de asemenea, a lucrat la dezvoltarea standardelor regionale în educație și cultură. El a militat și pentru drepturile românilor din Iugoslavia și s-a considerat nedreptățit de separarea Banatului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Începutul carierei[modificare | modificare sursă]

Imbroane s-a născut la 9 decembrie 1880, în localitatea Kushtilj (Coștei), un sat locuit, în România, care este în prezent parte a Voivodinei, Serbia, dar a fost apoi inclus în sectoarele conduse de maghiară din Austria-Ungaria, și, istoric, în zona Banatului. Părinții lui erau țărani, aparținând straturilor inferioare ale comunității bananești românești.

Avram și-a terminat educația primară la școala de la Kuštilj, apoi a absolvit gimnaziul din Bela Crkva (Biserica Albă). El și-a petrecut anii de liceu în orașul transilvănean Brașov, absolvind liceul românesc Șaguna, Imbroane a fost ulterior înscris de Honvéd regal maghiar, a fost în serviciul militar în Regimentul 7 infanterie la Versec și apoi a absolvit școala militară din Szeged. Mai târziu a început să studieze legea la Universitatea din Budapesta, unde s-a implicat în mișcarea naționalistă românească, alături de Vasile Lucaciu și Octavian Goga [1], Florin Bengean, "Preotul Avram Imbroane, un cleric luptător pentru unitatea națională a poporului român", in Cuvântul Liber, 26 iunie 2015.

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Cariera politică a lui Imbroane a luat amploare în timpul alegerilor din 1910, când a fost supraveghetor din partea candidatului Caius Brediceanu la Temesmóra (Moravița). Grupul "Drapelul", s-a despărțit de Partidul Național Român (PNR), sprijinind încorporarea Transilvaniei și a Banatului în România, mai degrabă decât autonomia culturală și politică în Austria. Această poziție a devenit o provocare pentru autoritățile maghiare după izbucnirea războiului cu Serbia, când Imbroane a ajuns să fie considerat un "agitator periculos". În toamna anului 1914, Imbroane a fugit în regatul încă neutru al României. El a devenit profesor de școală, dar i s-a oferit și un post în Ministerul Domeniilor Regale. Familia lui a reușit să i se alăture înainte de sfarșitul anului.

PNL[modificare | modificare sursă]

Pe 15 octombrie 1922, Imbroane a devenit membru al PNL, foștii rivali, noua sa afiliere fiind ridiculizată de ziarul de stângaAdevărul ca fiind "un caz extraordinar de transformare" [2] Flaviu, "Un caz extraordinar de transformism", înAdevărul Octombrie 22, 1922, p. 1. Argetoianu, acuzat public de Averescu de ilegalități financiare, a părăsit Partidul Popular în decembrie 1923. Imbroane și întreaga sa secție din Banat, care s-au reîntors cu PP, l-au urmat pe fostul lider disident; alți transilvăneni, inclusiv Goga, au rămas loiali lui Averescu. Nicolae Imbroane a rămas, de asemenea, loial PP, și a candidat cu succes pe lista județului Caraș în timpul alegerilor din mai-iunie 1926. El a prezidat apoi "Blocul Deputaților Banățeni" din cadrul PP.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Imbroane a murit la București după o boală prelungită, la 23 septembrie 1938. Elogiului său de înmormântare, ținut de Sever Bocu, Imbroane a fost întristat întotdeauna de pierderea permanentă a satului său natal în favoarea Iugoslaviei, visând încă la o "fantastică viziune" a granițelor naturale asupra Tisei. Cariera lui Imbroane a fost revizitată de decenii mai târziu de Nicolae Corneanu, Metropola din Banat, care a atras atenția asupra lui Imbroane ca "model pentru oricine dorește să intre în politică" și s-a referit la combinația sa de principii și idei creștine naționale, Alin Ciupală, "Câmpineni și rudele lor ilustre. Urmașii Brătienilor stabiliți la Câmpina", in Oglinda de Azi, 7 iunie 2016. Cu toate acestea, în conformitate cu o piesă din 2014 în Renașterea de Lugoj, el rămâne o figură "puțin cunoscută" în regiunea sa natală, deși ar fi greu să găsim un reprezentant mai impresionant al orașului Lugoj.

Note[modificare | modificare sursă]

  • ^ [1], Florin Bengean, "Preotul Avram Imbroane, un cleric luptător pentru unitatea națională a poporului român", in Cuvântul Liber, 26 iunie 2015
  • ^ [2] Flaviu, "Un caz extraordinar de transformism", în Adevărul Octombrie 22, 1922, p. 1
  • ^ [abc],Alin Ciupală, "Câmpineni și rudele lor ilustre. Urmașii Brătienilor stabiliți la Câmpina", in Oglinda de Azi, 7 iunie 2016

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Dan N. Buruleanu, Liana N. Păun, Moravița. Album monografic. Timișoara: Editura Solness, 2011.
  • Radu Păiușan, "Lupta socială și națională a românilor bănățeni împotriva dualismului austro-ungar în anii primul război mondial", in Revista de Istorie, Nr. 1/1982, pp. 35–54.
  • Marin Pop, "Activitatea organizației Partidului Național Român din județul Timiș în primii ani după Marea Unire (1919–1920)", in Arheovest I. Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie. Szeged: JATEPress Kiadó, 2013, pp. 921–939.ISBN 978-963-315-153-2