Arhitectură medievală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Arhitectura medievalǎ)
Jump to navigation Jump to search

Arhitectura medievală este arhitectura comună a Europei medievale. În Evul Mediu se dezvoltă două mari curente culturale care au principalele realizări în planul arhitecturii. Acestea sunt stilurile romanic-gotic.

Arhitectură romanică[modificare | modificare sursă]

Tum Collegiate Church, Polonia
Lessay Abbey, Normandia, Franța

Arhitectura romanică este un stil arhitectural medieval european caracterizat de arcuri semi-circulare. Nu există un consens în privința debutului, multe propuneri plasându-l în secolele V-X. A fost dezvoltat în secolul al XII-lea în stilul gotic, marcat de arcuri ascuțite. Exemple ale arhitecturii romanice pot fi găsite de-a lungul continentului european, fiind primul stil arhitectural pan-european de la arhitectură romană imperială. Stilul romanic în Anglia face referință la arhitectură normandă. Combinat din elemente ale stilului roman și celui bizantin și altor tradiții locale, stilul romanic a fost cunoscut că având următoarele caracteristici: masivitatea și utilizarea frecvența a arcurilor curbe pentru ferestre, uși sau arcade. Același principiu al construcțiilor semicirculare a fost aplicat și pentru acoperișul de piatră, care a înlocuit în cele mai multe biserici lemnul; boltă în leagăn (ca un arc rotund continuu) sau pe cea a bolții ogivale (ce constă din două bolți în leagăn care se intersectau). Stâlpii masivi, rotunzi, și pereții groși ai clădirilor romanice erau necesități structurale până la descoperirea tehnicilor perfecționate, asociate cu stilul gotic târziu, ce permiteau preluarea tensiunilor, unele dintre acestea (mai ales bolțile ogivale) fiind utilizate chiar și în perioada precedentă. Multe castele au fost construite în această perioada, dar fiind depășite că număr de biserici. Cele mai largi grupuri de edificii romanice ce au supraviețuit timpului se găsesc în sudul Franței, nordul Spaniei și în Italia rurală, constând în case, palate, mănăstiri.

Conform dicționarului englez Oxford, cuvântul "romanic" semnifică "de proveniență romană" fiind utilizat în engleză pentru a denumi limbile roanice. Termenul francez "romane" a fost utilizat în sens arhitectural de arheologul Charles de Gerville în scrisoarea din 18 decembrie 1818 transmisă lui Auguste Le Prevost pentru a descrie ce a văzut Gerville în arhitectură romană. În 1824, prietenul lui Gerville, Arcisse de Caumont a adoptat termenul "romanica" pentru a descrie arhitectură europeană degradată din secolele V-XIII, în eseul sau despre arhitectură religioasă medievală din Normandia.

Numele de romanic a fost dat astfel stilului arhitectural. Termenul este utilizat restrictiv pentru arhitectură utilizată în secolele X-XII. Termenul de "pre-romanic" este totodată aplicat arhitecturii germane din perioadele carolingiene, ottoniene și vizigote, de asemenea construcțiilor mozarabe și asturiene din secolele VIII-X din peninsula iberică, precum și clădirilor din nordul Italiei și Spaniei, influențând și Biserica de la Cluny din Franța.

Clădirile construite după stil romanic erau clădiri domestice, case elegante, palate mari, clădiri civile sau comerciale, ziduri, castele, poduri, biserici, mănăstiri și catedrale. Clădirile comerciale și domestice sunt rare, foarte puține supraviețuind în Anglia sau Franța. Multe castele au rezistat, chiar dacă sunt alterate sau au ajuns în stadiul de ruine. Cele mai multe clădiri ce au supraviețuit sunt bisericile, capelele și catedralele masive.


Arta gotică[modificare | modificare sursă]

Arhitectura religioasă[modificare | modificare sursă]

În Occident, arhitectura ecleziastică comună, cuprinde bazilica romană ca un model primar cu evoluții ulterioare. Acesta constă dintr-un naos, transepte, iar altarul se situează la capătul din est. De asemenea, catedrale au fost influențate de stilul bizantin de domuri și stilul crucii grecești, cu altarul situat în sanctuarul pe partea de est a bisericii.

Arhitectura militară[modificare | modificare sursă]

Exemplarele supraviețuitoare ale arhitecturii medievale seculare au servit pentru apărare. Castelele și zidurile fortificate sunt cele mai notabile exemple non-religioase medievale. Ferestrele aveau forma de cruce în scop decorativ, dar oferea o potrivire perfectă pentru un arcaș ca să tragă în condiții de siguranță în invadatori. Ziduri crenelate (creneluri) erau bune adăposturi pentru arcașii aflați pe acoperișuri.

Arhitectura civilă[modificare | modificare sursă]

Donington le Heath Manor House Museum, Leicestershire este un exemplu al arhitecturii medievale civile.

Stilul Pre-romanic[modificare | modificare sursă]

Stilul Romanic[modificare | modificare sursă]

Stilul gotic[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Braun, Hugh, An Introduction to English Mediaeval Architecture, London: Faber and Faber, 1951.
  • Fletcher, Banister; Cruickshank, Dan, Sir Banister Fletcher's a History of Architecture, Architectural Press, 20th edition, 1996 (first published 1896). ISBN 0-7506-2267-9. Cf. Part Two, Chapter 13.