Alia Moldagulova
| Alia Moldagulova | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Bulak(d), Temir Uyezd(d), RSFS Rusă, URSS |
| Decedată | (18 ani) Nasva(d), Novosokolnichesky District(d), RSFS Rusă, URSS |
| Înmormântată | Bratskaia moghila voinov 43 gvardeiskoi Latîșskoi divizii, poghibșih v 1944 g. pri osvobojdenii Pskovskoi oblasti ot nemețko-fașistskih zahvatci[*] |
| Cetățenie |  Uniunea Sovietică |
| Ocupație | militar lunetist |
| Locul desfășurării activității | Uniunea Sovietică[2] |
| Studii | Veatskaia șkola (Nekrasovski raion)[*] Țentralnaia jenskaia șkola snaiperskoi podgotovki[*] |
| Activitate | |
| A luptat pentru | Uniunea Sovietică |
| Ramura | Armata Roșie |
| Gradul | Gefreiter |
| Bătălii / Războaie | Frontul de Est |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Erou al Uniunii Sovietice ()[1] Ordinul Lenin ()[1] |
Modifică date / text  | |
Alia Nurmuhamedkîzî Moldagulova (în kazahă Әлия Нұрмұхамедқызы Молдағұлова, n. , Bulak(d), Temir Uyezd(d), RSFS Rusă, URSS – d. , Nasva(d), Novosokolnichesky District(d), RSFS Rusă, URSS) a fost o Eroină a Uniunii Sovietice.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Moldagulova s-a născut la 25 octombrie 1925 în Bulak, Kazahstan. Și-a pierdut părinții în timpul copilăriei, astfel că a fost nevoită să trăiască cu unchiul ei în Alma-Ata. În 1935 s-a mutat la Leningrad, unde unchiul ei a fost recrutat într-o academie de transport militar. În toamna anului 1939 a fost trimisă la orfelinat, din care a fost evacuată odată cu începerea războiului în 1942 prin Lacul Ladoga. Pe data de 1 octombrie a aceluiași an, Moldagulova a primit o bursă la Școala de Tehnică a Aviației din Rîbinsk. După ce a studiat acolo timp de trei luni, ea și-a dorit să se alăture Armatei Roșii. În mai 1943 s-a înrolat în centrale de școlarizare pentru femei, unde a fost antrenată ca lunetistă. În iulie 1943 s-a alăturat celei de-a 54-a brigăzi de lunetiști cu prietenele sale. În ianuarie 1944, brigada ei a atacat germanii de pe calea ferată Novosokolniki—Dno. Mai târziu, ea și-a dat seama că comandantul lipsește, și a preluat comanda. A strigat din toți plămânii: „Pentru țara natală! Hai să mergem!”, moment în care întreg batalionul a sărit în tranșeele germane. Alia a fost lovită de o explozie a unei mine de teren, dar a fost rănită doar la mână de o schijă. Deși era rănită, ea a continuat să lupte cu curaj, însă a fost lovită din nou și de data aceasta rana a fost mortală. A murit de la o rană prin împușcare în ziua aceea și a fost distinsă cu decorația de Erou al Uniunii Sovietice pe 4 iunie 1944 și cu Ordinul Lenin. Mormântul ei se află la Monakovo, Pskov.[3]
In memorian
[modificare | modificare sursă]- La 9 mai 1995, ca parte a celei de-a 50-a aniversări de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Kazpost, operatorul național de servicii poștale al Kazahstanului, i-a dedicat un timbru.[4]
- În 1997 a fost ridicat un monument în numele ei în piața din Astana.[5]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b https://pamyat-naroda.ru/heroes/podvig-chelovek_nagrazhdenie150021989/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Alia Moldagulova”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ^ „Aliya Moldagulova”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Aliya Moldagulova stamp”. Accesat în .
- ^ „Attractions of Almaty”. Arhivat din original la . Accesat în .
