Alexei Brusilov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexei Brusilov
Brusilov Aleksei in 1917.jpg
Alexei Brusilov
Date personale
Născut 31 august/12 septembrie 1853
Tbilisi, Georgia[1]
Decedat 17 martie 1926 (72 de ani)[2]
Moscova, URSS[3]
Părinți Q15205860[*]
Cetățenie Imperiul Rus
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație ofițer
memorialist[*]
Activitate
Ramura Armata Imperială Rusă, Armata Roșie
Gradul poruchik[*], Stabskapitän[*], căpitan, Rittmeister[*], podpolkovnik[*], colonel, general-maior, general-locotenent, General of the Cavalry[*]
Bătălii / Războaie Războiul Ruso-Turc, Primul Război Mondial, Războiul Polono-Sovietic
Decorații și distincții
Decorații Order of Saint Anna, 1st class[*], Order of Saint Stanislaus, 3rd class[*], Order of Saint Anna, 3rd class[*], Order of Saint Stanislaus, 2nd class[*], Order of Saint Anna, 2nd class[*], Order of St. Vladimir, 4th class[*], Order of noble Bukhara[*], Order of St. Vladimir, 3rd class[*], Order of Saint Stanislaus, 1st class[*], Order of St. Vladimir, 2nd class[*], Order of St. George, 4th class[*], Order of St. George, 3rd class[*], Ordinul Vulturul Alb, Gold Sword for Bravery[*], Gold Sword for Bravery[*], Order of the Lion and the Sun[*], Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*], Order of the Red Eagle 2nd Class[*], Order of Military Merit[*], Officer of the Order of the Crown of Italy[*], Order of the Lion and the Sun[*], Comandor al Legiunii de Onoare[*], Order of St Alexander[*], Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*], Médaille militaire[*]

Alexei Alexeevici Brusilov (în rusă Алексей Алексеевич Брусилов) (n. 19 august 1853 - d. 17 martie 1926) a fost un general rus de cavalerie, cunoscut în special pentru dezvoltarea tacticilor militare ofensive folosite în timpul ofensivei care-i poartă numele (1916). În timpul planificării și pregătirii ofensivei, statul major al lui Brusilov a creat metode inovatoare de atac, care au anticipat tacticile de infiltrare extrem de eficiente ale germanilor, folosite de aceștia în 1918. Ofensiva Armatei a 8-a ruse a fost una dintre cele mai importante campanii țariste din primul război mondial. Austro-Ungaria a pierdut aproape 1,5 milioane de soldați și cam 25.000 km 2 de teritoriu în timpul sus-numitei campanii ruse.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Brusilov s-a născut în Tiflis, Georgia. A urmat cursurile Școlii Imperiale de Cadeți, iar după intrarea în serviciul activ a participat la războiul ruso-turc, 1877-1879. A fost promovat la gradul de general în 1906. Brusilov a comandat în timpul primului război mondial Armata a 8-a și după ceva vreme, Frontul de sud-vest, câștigând reputația de a fi fost cel mai capabil general rus. În ciuda monarhismului său declarat, Brusilov i-a susținut pe cei care cereau abdicarea țarului.

După abdicarea țarului Nicolae al II-lea în februarie 1917, guvernul provizoriu l-a numit pe Brusilov în funcția de comandant suprem. În august 1917, generalul a fost demis, el fiind izolat de politicienii care îl considerau trădător al revoluției.

După Revoluția din Octombrie din 1917 și pe durata războiului civil rus, Brusilov a rămas inactiv. În 1920, el a intrat în rândurile Armatei Roșii. Brusilov, deși îi disprețuia pe bolșevicii ajunși la putere, vedea în ei mijlocul prin care națiunea rusă se putea ridica din nou la statutul de "Rusia Mare", unită și indivizibilă. Bolșevicii victorioși în războiul civil au reușit să reunifice prin forță sub comanda centralizată a Moscovei majoritatea teritoriilor care aparținuseră fostului Imperiu Țarist. Această realizare se pare că l-a încurajat pe Brusilov să intre în rândurile Armatei Roșii. El a considerat tot timpul că, mai devreme sau mai târziu, bolșevicii aveau să fie îndepărtați de la putere de un partid mai puternic și cu mai multă priză la popor. Deși simpatizant al albilor, el nu i-a sprijinit deoarece, în timp ce aceștia atacau Rusia, comuniștii deschideau un front împotriva atacatorilor polonezi. Generalul Brusilov a participat la campania împotriva Poloniei, dar nu a ocupat o poziție importantă de comandă, fiind în principal consilier militar și inspector al cavaleriei.

După ce s-a pensionat la 70 de ani, el a trăit alături de soția sa bolnavă într-un apartament comun, alături de altă familie. A murit la Moscova, fiind înmormântat cu onoruri de stat în Cimitirul Novodevici, cu participarea reprezentanților noii Rusii (bolșevicii), cât și de cei ai vechii Rusii (clerul și câțiva foști burghezi). Soția generalului a socotit serviciul funerar unul simbolic, în care noua Rusie îngropa pe cea veche.

Memoriile de război ale lui Brusilov au fost traduse în engleză și au fost publicate în 1930 sub titlul "A Soldier's Notebook, 1914-1918".

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Alexei Brusilov", Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014 
  2. ^ "Alexei Brusilov", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ "Alexei Brusilov", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bark, Sir Peter. "The Last Days of the Russian Monarchy—Nicholas II at Army Headquarters", Russian Review, Vol. 16, No. 3. (1957), pp. 35–44.
  • Brown, Stephen. "[Review:] Красная звезда или крест? Жизнь и судьба генерала Брусилова (The Red Star or the Cross? Life and Fate of General Brusilov) by Ю.В. Соколов", Slavic Review, Vol. 54, No. 4. (1995), pp. 1087–1088.
  • Brusilov, A.A. A Soldier's Note-Book, 1914–1918. Westport, CT: Greenwood Press, 1971 (hardcover, ISBN 0-8371-5003-5).
  • Feldman, Robert S. "The Russian General Staff and the June 1917 Offensive", Soviet Studies, Vol. 19, No. 4. (1968), pp. 526–543.
  • Jones, David R. "The Officers and the October Revolution", Soviet Studies, Vol. 28, No. 2. (1976), pp. 207–223.
  • Kersnovskiy, A.A. История русской армии (The History of the Russian Army), Vol. 4. (1994), pp. 32–64.
  • Myatskogo, V.P. (ed.) Biographies of Russian Military Leaders in the First World War. Elakos. (1994) pp. 113–158.
  • Nikolaieff, A.M. "The February Revolution and the Russian Army", Russian Review, Vol. 6, No. 1. (1946), pp. 17–25.
  • Stone, Norman. The Eastern Front 1914-1917. London, Hodder and Stoughton (1975).
  • Wildman, Allan. "The February Revolution in the Russian Army", Soviet Studies, Vol. 22, No. 1. (1970), pp. 3–23.