Sari la conținut

Alexandru Jurcan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Jurcan
Date personale
Născut (76 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Dârja, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2]
limba română[2] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din Cluj

Alexandru Jurcan (n. 15 iulie 1948 la Dârja, comuna Panticeu, județul Cluj) este un poet, prozator, regizor de teatru. A fost distins de-a lungul carierei sale cu numeroase premii la nivel național, dar și în afara granițelor.

Fiul lui Ioan Jurcan, agricultor și al Mariei (n. Ciucaș). A copilărit la Dîrja, unde a urmat clasele I-VII (1955-1962). Frecventează apoi Liceul „Petru Maior” Gherla (1962-1966) și în cele din urmă Facultatea de Filologie Cluj (1966-1971). După ce termină facultatea, devine profesor de limba franceză la Școala Generală Ciucea (1971-1992) urmând ca apoi în 1992 să ocupe același post la Liceul Teoretic ”Octavian Goga” din Huedin, unde lucrează și în prezent. Ulterior, începe să predea franceză și la Institutul Francez Cluj. Debutează în revista Echinox (1979) cu povestirea Etajele lui Tacu, iar volumul Printre iubirile altora( Dacia, 1997 ) reprezintă debutul său editorial. În 1988 primește Gradul I cu lucrarea Le discours narratif dans l’oeuvre de Saint-Exupéry, iar în 2009 își susține lucrarea de doctorat cu Paroles et images (M. Duras) Din pasiune, în 1996 înființează trupa de teatru francofon Assentiment pentru elevii de liceu, cu care participă la numeroase festivaluri naționale și internaționale ( Istanbul, Poznan, Pécs, Napoli, Viena, Stuttgart, Brno, Ankara, La Roche-sur-Yon, Gand, Huesca, Tarascon, Sorrento, Landerneau, Brest , Belgrad, Ébreuil, Veghel).

Este membru din anul 2001 al Uniunii scriitorilor din România, filiala Cluj.

Părerea criticilor

[modificare | modificare sursă]
  • „Un visător incurabil, sperând să descopere leacuri pentru alunecările din umanitate.” (Irina Petraș)
  • „Un spirit de natură epigramatică, însă îmblânzit într-o ambianță lirică vag-melancolică.” (Petru Poantă)
  • „Un marcat spirit ludic, cultivat cu finețe și filtrat în proze pline de umor.” ( Claudiu Groza)
  • „Un om scenic, un ludic care își maschează tristețile ...” (Radu Țuculescu)
  • „Nu lipsește nici comicul de limbaj, nici de situație, nici de caracter.” (Niculae Gheran)
  • „Poematicul ia forma unui jurnal liric neostentativ cu incantații psalmice și adieri catifelate.” (George Mirea)
  • „O melancolie difuză, ca a unui cântec îngânat fără cuvinte.” (Teofil Răchițeanu)
  • „O privire expertă, care decelează printre măruntele evenimente provinciale, caractere, mesaje, tâlcuri.” (Dinu Bălan)
  • „...oscilând între fantastic și intriga polițistă...” (Camelia Crăciun)
  • „....un fantastic de tip absurd.” (Maria Ștefănescu)
  • „Tristețea lunară a plânsului interior trezește monștrii adâncului.” (Persida Rugu)
  • „...intruziunea neașteptată a absurdului într-un cotidian ce părea fixat în inerții...” (Rodica Matiș)

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Pavel Dan (pentru proză)
  • Premiul revistei Formula As (pentru proză)
  • Premiul revistei Tribuna (2004)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor (2006 pentru volumul “Să ieși din viața mea cu o lumânare în buzunar”)
  • Cetățean de onoare al orașului Huedin
  • Diploma de fidelitate (Arad, 2006)
  • Pavel Dan (2008)
  • Premiul pentru “Cocoșul și Cocoașa” (Vișeul de Sus, 2009)
  • Profesorul Anului (2009)
  • Irina Petraș, Literatura română contemporană, Ed. Ideea Europeană, p. 487
  • George Mirea, Dacă aș scrie o carte despre... în Memorii ficționale II, p. 268, Ed. Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2009
  • Radu Țuculescu, Jojolica c’est... pas moi! în Românul erectil, Ed. Limes, Cluj, 2010, p. 166

Alexandru Jurcan

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Întâlnire cu scriitorul și regizorul Alexandru Jurcan

Evadări din text. Patru povestiri de Alexandru Jurcan

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în