Alexander Löhr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Alexander Löhr (n. 20 mai 1885, Turnu Severin – d. 26 februarie 1947, Belgrad) a fost un comandor în aviația militară austriacă (Österreichische Luftstreitkräfte) în anii 1930. După Anschluss a devenit general în Luftwaffe. A fost executat în 1947, după ce a fost condamnat la moarte de Curtea Militară din Iugoslavia, care l-a găsit vinovat de crime de război.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În primul război mondial a fost comandant de pluton în armata austro-ungară.

În 1921 este avansat la gradul de locotenent-colonel (Oberstleutnant). Între 1921 și 1934 ocupă diferite funcții, ajungând comandant al forțelor aeriene austriece, poziție pe care o avea în momentul Anschluss-ului (1938).

La 15 martie 1938 a fost promovat la gradul de general-locotenent (Generalleutnant) și a devenit comandant al Luftwaffei din Austria.

A fost comandant al Luftflotte 4 din mai 1939 până în iunie 1942, forță care a bombardat Varșovia în septembrie 1939 și Belgradul în aprilie 1941.

La 3 mai 1941 a fost înaintat la gradul de general-colonel (Generaloberst). A fost comandant al spectaculoasei operațiuni Mercur, de invadare a insulei Creta. [1]

Participă la operațiunea Barbarossa, flota nr. 4 a aviației militare făcând parte din Grupul de Armate Sud.

Comandă apoi Armata a 12-a germană în perioada iulie-decembrie 1942. Din 1 ianuarie 1943, devine comandant-șef al grupului de armată E și al armatelor germane din Balcani (Oberster Befehlshaber aller Wehrmachtsteile (Heer, Marine, Luftwaffe) auf dem Balkan). După capitularea Italiei reușește să respingă atacul armatei britanice asupra insulelor Dodecanez (septembrie-noiembrie 1943), ultima mare victorie a armatei germane din al doilea război mondial.

Odată cu schimbarea alianțelor de către România și Bulgaria, în pericol de izolare față de Germania, începe retragerea grupului său de armată prin Iugoslavia. Aproximativ două treimi din armata E au reușit să treacă frontiera austriacă până la 8 mai 1945, dată la care s-a semnat la Reims capitularea necondiționată a Germaniei și care impunea încetarea oricăror mișcări de trupe. Löhr a rămas cu restul trupelor (aproximativ 150.000 de oameni) la sud de graniță și a negociat cu partizanii iugoslavi capitularea [2]. La 15 mai este făcut prizonier și executat aproape doi ani mai târziu, la 26 februarie 1947, condamnat ca criminal de război.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]