Alegere imperială

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Alegerea unui Sfânt Împărat Roman sau a unui Rege al Romanilor a fost realizată, începând cel mai târziu cu secolul al XIII-lea, de către un mic corp al celor mai mari prinți ai imperiului, prinții electori. Titlul de împărat era acordat pe viață. În 1356, împăratul Carol al IV-lea a promulgat Bula de Aur, care a devenit legea fundamentală în virtutea căreia toți viitorii regi și împărați au fost aleși.

Prinții electori[modificare | modificare sursă]

Împăratul și cei opt electori (de Trier, Köln, Mainz, Boemia, Bavaria, Saxonia, Brandenburg și de Palatinat). Gravură în aramă de Abraham Aubry, Nuremberg, 1663/64.

Cei șapte electori care îl alegeau pe împărat sau, în unele cazuri, pe Regele Romanilor — moștenitorul desemnat al împăratului — erau:

Electorii clerici[modificare | modificare sursă]

Electorii laici[modificare | modificare sursă]

Schimbări ulterioare[modificare | modificare sursă]

Mai târziu au fost adăugați consiliului electoral: