Adrian Neculau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Adrian Neculau
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiepsiholog Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata

Adrian Neculau (n. 30 august 1938, Ungureni, județul Botoșani – d. 20 decembrie 2012, Iași) a fost un psiholog, inițiator de școală în psihologia socială, profesor emerit al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Adrian Neculau a urmat școala primară și gimnaziul în comuna natală și apoi cursurile liceale la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani obținând bacalaureatul în 1956. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, obținând licența în 1962 și doctoratul în 1974 cu teza Liderii în dinamica grupurilor elaborată sub îndrumarea profesorului Vasile Pavelcu.[1]

În perioada 1962-1969 a lucrat ca profesor în învățământul mediu și ca psiholog la Laboratorul de psihologie al Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto (IRTA). Cariera universitară a început-o în 1969 ca asistent al Universității ieșene, devenind lector în 1972, conferențiar în 1979 și profesor în 1990. A condus Catedra de psihologie între anii 1990-1997 și, ulterior, după 2007.[2]

Adrian Neculau a fost nepotul pedagogului Eugen Neculau.[3]

Activitatea profesională[modificare | modificare sursă]

Adrian Neculau a fost interesat de diverse domenii ale psihologiei precum psihologia socială, memoria socială și dinamica grupului. A fondat Laboratorul „Psihologia câmpului social” de la Universitatea din Iași și a făcut parte din echipe de cercetare europene studiind reprezentarea socială a sărăciei, puterii sau minorităților.[4]

Membru în colectivele de redacție ale unor reviste științifice[modificare | modificare sursă]

  • Buletinul Cabinetului Pedagogic al Universității „Al.I. Cuza”, din 1985, redactor șef
  • Analele științifice ale Universității „Al.I. Cuza” Iași, Seria Psihologie, redactor șef din 1990
  • Revista de psihologie, editată de Editura Academiei, redactor șef adjunct din 1990
  • Membru în comitetul de redacție:
Revista de pedagogie, Institutul de Științe le Educației, București
Revista de pedagogie și psihologie, Chișinău
Revista de cercetări sociale, București
Psihologia, București
Cahiers internationnaux de psychologie sociale, Liège, Belgia
Psychologie et société

Membru în asociații profesionale[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Psihologilor din România, vicepreședinte
  • Asociația Psihologilor din Moldova, președinte
  • European Association of Experimental Social Psychology, membru
  • Association Internationale de Psychologie du Travail de Langue Française (AIPTLF), membru
  • Association pour la Difussion de la Recherche Internationale en Psychologie sociale, membru
  • Observatoire Européen des Répresentations Sociales, membru fondator

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Liderii în dinamica grupurilor, 1977.
  • Memoria pierdută, Polirom, 1999.
  • Urmele timpului. Iluzii românești, confirmări europene (dialog cu Serge Moscovici), Polirom, 2002.
  • Educația adulților, Polirom, 2004.
  • Viața cotidiană în comunism, Polirom, 2004.
  • Dinamica grupului și a echipei, Polirom, 2007.
  • Un psiholog în Agora, Polirom, 2007.
  • Psihologia servituții voluntare, Polirom, 2011.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Adrian Neculau, pagină pe situl Universității din Iași. Pagină accesată la 22 decembrie 2012.
  2. ^ Pagina Prof. dr. Adrian Neculau. Experiența profesională pe situl Catedrei de Psihologie, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației a Universității „A.I. Cuza” din Iași. Pagină accesată la 22 decembrie 2012.
  3. ^ Adrian Neculau, „Un făclier al satelor”, Ziarul de Iași, 22 decembrie 2008.
  4. ^ Vladimir Tismaneanu, In Memoriam Adrian Neculau, excepțional profesor și intelectual anti-totalitar, Ziarul de Iași, 22 decembrie 2012.

Legături externe[modificare | modificare sursă]