Mihai Ralea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihai Ralea
Mihai Ralea.jpg
Mihai Ralea
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Huși, România
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Berlin, Republica Federală Germania
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Religieateism
Ocupațiefilosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic de stânga
Activitate
Partid politicPartidul Național-Țărănesc  Modificați la Wikidata
Limbilimba română[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
École Normale Supérieure  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Mihai Ralea sau Mihail Ralea (n. , Huși, România – d. , Berlinul de Est, RDG[2]) a fost un eseist, filosof, psiholog, sociolog, diplomat, corporatist-marxist,[3] profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române, director al revistei Viața românească (din 1933).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihai Ralea s-a născut în 1896 la moșia familiei sale dela Huși, fiul magistratului local Dumitru Ralea și a Ecaterinei Botezatu-Ralea.[4] Din punct de vedere etnic, tatăl său a fost bulgar iar mama sa evreică.[5]

După absolvirea Facultății de Drept și Litere din Iași, și-a continuat studiile în Franța, unde, în 1923, a obținut titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de revoluție în doctrinele socialiste. A fost membru PNȚ iar după alegerile din 1937, traseistul politic[judecată de valoare] Mihai Ralea[6] a devenit Ministrul Muncii. A fost calificat de istorici ca fiind un politician servil,[7] aservit intereselor lui Carol al II-lea.[8] A apărut în dosarele Siguranței Statului ca fiind un „socialist-comunist” ce a sponsorizat agenți ai Uniunii Sovietice.[9]

Ca om de litere, a anticipat ideea de operă deschisă (opera aperta) a lui Umberto Eco în lucrarea Despre critica literară. A întemeiat o îndrăzneață „ontologie a obstacolului” pe care a și aplicat-o în cea mai importantă carte a sa - Explicarea omului. Opera sa vastă cuprinde și: Interpretări (1927), Pagini de memorialistică. Memorialul (1930), Atitudini (1931), Valori (1935), Nord-sud (1945), Explicarea omului (1944-1945), În extremul Occident (1955), Cele două Franțe (1956), Istoria psihologiei (1958, în colaborare), Sociologia succesului (1962, în colaborare), Introducere în psihologia socialǎ (1966, în colaborare).

La sfârșitul războiului a sprijinit, implicându-se activ în politică, instaurarea comunismului în România. A obținut funcția de Ministru al Artelor în Guvernul Petru Groza. După abdicarea Regelui Mihai I și proclamarea, în decembrie 1947, a Republicii Populare Române, Mihai Ralea a fost numit ministru plenipotențiar la Legația Română din Washington, Statele Unite ale Americii. Mihai Ralea a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea (1948 - 1952). A devenit propagandist susținând tezele anti-Americane ale comuniștilor, anume imoralitatea „imperialiștilor americani”, uitând de imoralitatea imperiilor comuniste (de exemplu URSS).[10] Sub supervizarea directă a Rușilor și conducerea lui Ralea, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” a publicat în 1954 Caracterul antiștiințific și antiuman al psihologiei americane.[11] Ulterior, a fost reprezentant al României la UNESCO.

Ioan Stanomir descrie discursul lui Ralea ca fiind o „celebrare a sclaviei”[12] iar Monica Lovinescu îl definește pe Mihai Ralea ca un „moralist fără morală”.[13] Ca mulți dintre susținătorii socialismului,[14] bazat pe principii egalitariste (unde nu individul ci comuna primează), Ralea „una spune alta face”, acesta locuind într-o vilă din cartierul Dorobanți[15] și ducând o viață „luxoasă” inclusiv în comunism.[16] „Fără scrupule”, un „valet al potentaților comuniști”[17] a rezistat luptelor și epurărilor din Partidul Comunist Român. Spre finalul vieții a susținut naționalismul comunist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, prezentat ca o alternativă la controlul rusesc.[18]

Un luptător împotriva Fascismului, a susținut regimuri la fel de rudimentare, criminale și opresive.[19]

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Spirit umanist, cu preocupări multiple, în domenii foarte diferite, așa cum ar fi: filosofia (îndeosebi antropologia, teoria valorilor și a culturii), psihologia, estetica și istoria literaturii universale, îndeosebi a celei franceze, Mihai Ralea este dificil de încadrat în doar unul din aceste sectoare în care a excelat. A fost unul dintre marii eseiști ai literaturii române.[judecată de valoare]

În timpul studiilor în Franța a fost inițiat într-o lojă masonică. S-a vehiculat informația că din acest motiv guvernul dr. Petru Groza l-ar fi numit ambasador în SUA și chiar că, la solicitarea Anei Pauker (ministru de Externe în același guvern), ar fi fost ridicat în grad de la Maestru (gradul 3) la Cavaler Rosicrucian (gradul 18).[20] Ulterior, într-un raport al său, ar fi afirmat: „Reușita mea în America nu s-a datorat faptului că sunt un veritabil democrat sau că sunt cunoscut ca atare, nici pentru că sunt ministru plenipotențiar, ci, pentru calitatea mea de mason.”[necesită citare]

Întors în țară după terminarea studiilor, ocupă funcția de conferențiar de pedagogie socială din 1923 și apoi aceea de profesor de psihologie și estetică la Universitatea din Iași. Prin activitatea lui Mihai Ralea, studiul psihologiei la Universitatea din Iași a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare.[judecată de valoare]

Iașul avea să-i ofere, așa cum însuși mărturisea mai târziu, întâlnirea cu Garabet Ibrăileanu, întâlnire ce a reprezentat cel mai însemnat eveniment intelectual din viața sa.[necesită citare]

Astfel, Mihai Ralea a fost chemat să preia funcția de redactor-prim al revistei Viața Românească, devenind colaboratorul principal al lui Garabet Ibrăileanu. Aceasta este "școala" unde s-a format criticul literar Mihai Ralea, cel care a scris pagini remarcabile despre Tudor Arghezi și Mihail Sadoveanu în volumul sau intitulat Valori, publicat în 1935.

În 1938 a fost numit profesor de estetică la Facultatea de Litere și Filosofie din București și titular al catedrei de psihologie la aceeași facultate.

În timpul regimului comunist a fost ales membru al Academiei Române și a primit titlul de laureat al Premiului de Stat.

Opere selective[modificare | modificare sursă]

Studii despre Mihai Ralea[modificare | modificare sursă]

  • Petre Anghel, Mihai Ralea, vocația eseului, studiu critic, București, Editura Cartea românească 1973;
  • Petre Anghel, Mihai Ralea , București, Editura Card 1998;

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Freebase Data Dumps[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Stanomir, p.28
  4. ^ Călinescu, p. 912
  5. ^ Zavarache, pp. 196–197
  6. ^ Petrescu, p. 456
  7. ^ Nastasă (2010), p. 348
  8. ^ Seton-Watson, p. 210
  9. ^ Stelian Tănase. „Arhivele Sfera Politicii-Mihai Ralea”. Accesat în . 
  10. ^ Zavarache, pp. 247–248
  11. ^ Zavarache, pp. 248–249, 251–254
  12. ^ Stanomir, p.29
  13. ^ M. Lovinescu, pp. 483–484
  14. ^ „Shami Chakrabati is upholding the great Left-wing tradition of pious hypocrisy”. Accesat în . 
  15. ^ Lazu, pp. 36, 118, 197
  16. ^ Basiliade, p. 48
  17. ^ Gheorghe Grigurcu. „Glose la Petre Pandrea (II)”. România Literară (ed. Nr. 25/2004). 
  18. ^ Tismăneanu, p. 220
  19. ^ The Soviet Story, Edvīns Šnore.
  20. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Mihai Ralea

Legături externe[modificare | modificare sursă]