Acid tricloroizocianuric

Identificare
Acid tricloroizocianuric



SMILES C1(=O)N(C(=O)N(C(=O)N1Cl)Cl)Cl^[1]
Număr CAS	87-90-1
ChEMBL	CHEMBL1698868
PubChem CID	6909
Formulă chimică	C₃Cl₃N₃O₃^[1]
Masă molară	230,901 u.a.m.^[1]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Acidul tricloroizocianuric este un compus organic cu formula chimică (C₃Cl₃N₃O₃), derivat de acid izocianuric clorurat. Este utilizat ca dezinfectant industrial, înălbitor și ca reactiv în sinteza organică^[2]^[3]^[4]^[5] Este un solid alb, cristalin, cu un miros puternic de clor, folosit frecvent sub formă de comprimate sau granule, pentru uz domestic sau industrial. Sărurile sale sunt denumite tricloroizocianurați.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Acidul tricloroizocianuric este obținut din acid cianuric printr-o reacție a sa cu clorul gazos și hidroxid de sodiu:^[6]

{\ce {[C(O)NH]3 + 3 Cl2 + 3 NaOH -> [C(O)NCl]3 + 3NaCl + 3H2O}}

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b ^c „Acid tricloroizocianuric”, TRICHLOROISOCYANURIC ACID (în engleză), PubChem, accesat în 18 noiembrie 2016
^ Hiegel, G. A. (2001). „Trichloroisocyanuric Acid”. Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis. New York: John Wiley & Sons. doi:10.1002/047084289X.rt209. ISBN 0471936235.
^ Barros, J. C. (2005). „Trichloroisocyanuric acid”. Synlett. 2005 (13): 2115–2116. doi:10.1055/s-2005-872237.
^ Tilstam, Ulf; Weinmann, Hilmar (iulie 2002). „Trichloroisocyanuric Acid: A Safe and Efficient Oxidant”. Organic Process Research & Development. 6 (4): 384–393. doi:10.1021/op010103h.
^ „EUROCLOR 90/500” (PDF), Dulce-aqua-piscine.com, accesat în 1 martie 2021 ^{[nefuncțională]}
^ Chattaway, F. D.; Wadmore, J. Mello (1902). „XX.—The constitution of hydrocyanic, cyanic, and cyanuric acids”. J. Chem. Soc., Trans. 81: 191–203. doi:10.1039/CT9028100191.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

[fae59790a465add00cb54e440aeacfe3-1] „Acid tricloroizocianuric”, TRICHLOROISOCYANURIC ACID (în engleză), PubChem, accesat în 18 noiembrie 2016

[2] Hiegel, G. A. (2001). „Trichloroisocyanuric Acid”. Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis. New York: John Wiley & Sons. doi:10.1002/047084289X.rt209. ISBN 0471936235.

[3] Barros, J. C. (2005). „Trichloroisocyanuric acid”. Synlett. 2005 (13): 2115–2116. doi:10.1055/s-2005-872237.

[4] Tilstam, Ulf; Weinmann, Hilmar (iulie 2002). „Trichloroisocyanuric Acid: A Safe and Efficient Oxidant”. Organic Process Research & Development. 6 (4): 384–393. doi:10.1021/op010103h.

[Clorinare-5] „EUROCLOR 90/500” (PDF), Dulce-aqua-piscine.com, accesat în 1 martie 2021 ^{[nefuncțională]}

[6] Chattaway, F. D.; Wadmore, J. Mello (1902). „XX.—The constitution of hydrocyanic, cyanic, and cyanuric acids”. J. Chem. Soc., Trans. 81: 191–203. doi:10.1039/CT9028100191.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]