Acceleraționism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

În filosofia politică și teoriile sociale⁠(d), acceleraționismul reprezintă convingerea că progresul tehnologic și capitalismul[1] pot fi sau ar trebui să fie „accelerate”. Scopul principal al teoriei era acela de a declanșa o revoluție prin intermediul căreia să existe o schimbare de sistem și să putem formula noi sisteme politice și economice.[2][3][4] Conceptul își are originea în ideea de deteritorializare⁠(d) introdusă de gânditorii francezi Gilles Deleuze și Félix Guattari în lucrarea Capitalism și Schizofrenie⁠(d), respectiv în lucrările filosofului englez Nick Land⁠(d). Acceleraționismul tinde să analizeze și promoveze forțele sociale, economice, culturale și libidice care constituie procesul accelerării.[5] Ideea a fost caracterizată drept o „filosofie marginală⁠(d)”.[1]

Există abordări diferite ale teoriei acceleraționiste în funcție de înclinațiile politice. Adepții naționalismului alb doresc o „accelerare” a conflictelor rasiale prin terorism, colaps social și fundamentarea unei stat dominat de albi.[6][7][8][9]

Acceleraționismul contemporan[modificare | modificare sursă]

Acceleraționismul de extremă dreapta[modificare | modificare sursă]

Începând din 2010, neonaziștii, naționaliștii albi și supremaciștii au început să utilizeze termenul de „acceleraționism” pentru a denota ideea înființării unui stat condus de albi.[7][8][9] Versiunea a fost influențat de buletinul informativ Siege al Frontului Național Socialist de Eliberare⁠(d) redactat de James Mason unde se milita pentru sabotaj, crime în masă și asasinări ale unor figuri importante cu scopul de a destabiliza și distruge sistemul actual considerat a fi în mâinile Noii Ordini Mondiale. Lucrările lui Mason au fost republicate și popularizate de siteul Iron March și gruparea Atomwaffen Division cunoscută pentru atacuri teroriste, crime și alte violențe.[10][11][12] Conform Southern Poverty Law Center (SPLC), acceleraționiștii descriu societatea modernă drept irecuperabilă și au convingerea că ar trebui distrusă și înlocuită cu o societatea fascistă fundamentată pe naționalismul etnic. Adepții teoriei acceleraționismului susțin că scopurile politice pot fi concretizate doar prin violență.[6][12]

Brenton Harrison Tarrant, atacatorul care a ucis 51 de persoane și a rănit alte 49 în Christchurch, menționa acceleraționismul într-una dintre secțiunile manifestului său intitulate „Destabilizare și Acceleraționism: tactici”. Teoria l-a influențat pe John Timothy Earnest, acuzat de incendierea moscheii Dar-ul-Arqam⁠(d) în Escondido, California și de atacul de la sinagoga Chabad în Poway⁠(d), respectiv pe Patrick Crusius, cel care a comis atacul din El Paso unde și-au pierdut viața 23 de persoane.[13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Andy Beckett. „Accelerationism: how a fringe philosophy predicted the future we live in”. Accesat în . 
  2. ^ New Statesman. „What is accelerationism?”. Accesat în . 
  3. ^ Shaviro, Steven (2010). Post Cinematic Affect. Ropley: O Books. p. 136.
  4. ^ Adams, Jason (2013). Occupy Time: Technoculture, Immediacy, and Resistance After Occupy Wall Street. New York: Palgrave Macmillan. p. 96.
  5. ^ Wolfendale, Peter. „DIALECTICAL INSURGENCY”. Accesat în . 
  6. ^ a b ADL. „White Supremacists Embrace "Accelerationism". Accesat în . 
  7. ^ a b Stuart Wexler. „White Supremacist Provocateurs Are Tipping America's Protests Into a Race War”. Accesat în . 
  8. ^ a b Mia Bloom. „Far-Right Infiltrators and Agitators in George Floyd Protests: Indicators of White Supremacists”. Accesat în . 
  9. ^ a b Tess Owen. „Far-Right Extremists Are Hoping to Turn the George Floyd Protests Into a New Civil War”. Accesat în . 
  10. ^ James Poulter. „The Obscure Neo-Nazi Forum Linked to a Wave of Terror”. Accesat în . 
  11. ^ Southern Poverty Law Center. „Atomwaffen and the SIEGE parallax: how one neo-Nazi's life's work is fueling a younger generation”. Accesat în . 
  12. ^ a b Southern Poverty Law Center. 'There Is No Political Solution': Accelerationism in the White Power Movement”. Accesat în . 
  13. ^ Zack Beauchamp. „Accelerationism: the obscure idea inspiring white supremacist killers around the world”. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Land, Nick (2011). Brassier, Ray; Mackay, Robin (eds.). Fanged Noumena. Urbanomic. ISBN 9780955308789.
  • Mackay, Robin, ed. (2014). #ACCELERATE: The Accelerationist Reader. Urbanomic. ISBN 9780957529557.
  • Noys, Benjamin (2013). Malign Velocities: Accelerationism and Capitalism. Zero Books. ISBN 9781782793007.
  • Srnicek, Nick; Williams, Alex (2015). Inventing the Future. Postcapitalism and a World without Work. Verso Books. ISBN 9781784780982
  • Ma, Mike, (2019) Harassment Architecture, (A scattered look at). Murray Media ISBN 1795641495

Articole[modificare | modificare sursă]