Ținutul Suceava

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Suceava
—  Ținut  —
Stemă
Stemă

Țară  România
Capitală Cernăuți
Județe Câmpulung, Cernăuți, Dorohoi, Hotin, Rădăuți, Suceava, Storojineț

Reședință Cernăuți

Poziția localității Suceava
Poziția localității Suceava

Ținutul Suceava este unul din cele zece "ținuturi" înființate în 1938, după ce Regele Carol al II-lea a inițiat o reformă instituțională de tip fascist în România, modificând Constituția României din anul 1923 și legea administrării teritoriale.[1]

Ținutul Suceava includea Bucovina, precum și părți din nordul Basarabiei și nordul Moldovei, fiind denumit după orașul Suceava, fosta reședință domnească a Moldovei. Capitala ținutului era orașul Cernăuți.

După cedarea Bucovinei de Nord către Uniunea Sovietică, în urma notei ultimative din 26 iunie 1940 a guvernului sovietic la adresa României,[2] din componența Ținutului Suceava au ieșit județele: Cernăuți, Storojineț, Hotin, plasa Herța din județul Dorohoi și mai mult de o treime din județul Rădăuți. Din data de 29 iunie 1940 reședința Ținutului Suceava a fost mutată în orașul Vatra Dornei.

Stema Ținutului Suceava[modificare | modificare sursă]

Stema Ținutului Suceava constă din șapte dungi, patru dintre ele fiind roșii și trei albastre, reprezentând cele șapte foste județe (dintr-un total de 71) ale României Mari pe care le includea ținutul sus-amintit. Deasupra dungilor era reprezentat un castel, care este o reproducere a cetății medievale a Sucevei.

Fostele județe încorporate[modificare | modificare sursă]

În conformitate cu reforma administrativă și constituțională din anul 1938, cele 71 de foste județe au fost subordonate ținuturilor. Cele șapte foste județe care au compus Ținutul Suceava au fost următoarele:

Rezidenți regali[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Günther H. Tontsch, Juristische Literatur zur rumänischen Verwaltungsgeschichte im 19. und 20. Jahrhundert, în: Jahrbuch für Europäische Verwaltungsgeschichte 12 (2000), pag. 285.
  2. ^ Dinu C. Giurescu, Istoria României în date, București 1971, pag. 370.

Legături externe[modificare | modificare sursă]