Ștefania Mărăcineanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ștefania Mărăcineanu
Ștefania Mărăcineanu.png
Date personale
Născută18/ Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (62 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Naționalitateromână
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiefiziciană
chimistă Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăRomânia, Franța
Domeniuradioactivitate, radioactivitatea artificială
Alma MaterUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
OrganizațiiCurie Institute[*]  Modificați la Wikidata
Cunoscută pentruprocedeu de declanșare artificială a ploii
Logo of the Romanian Academy of Sciences.jpg Membru al Academiei de Științe din România
Marcă poștală dedicată Ștefaniei Mărăcineanu

Ștefania Mărăcineanu (n. 18/, București, România – d. , București, România) a fost o chimistă și fiziciană română de renume internațional, care a formulat teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială și procedeul de declanșare artificială a ploii.[1][2][3][4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ștefania Mărăcineanu s-a născut în București, la 17 iunie 1882. Se știu foarte puține detalii despre viața ei timpurie, cu excepția faptului că a avut o copilărie nefericită, despre care ea nu a vrut să vorbească. A studiat la Liceul „Elena Doamna” din București și apoi a urmat cursurile Facultății de Științe Fizico-Chimice, pe care a absolvit-o în 1910.[5] A activat o perioadă ca profesoară la Școala Centrală din București, o școală publică de fete.

Începând din 1922, cu ajutorul unei burse, Ștefania Mărăcineanu a urmat cursurile de radioactivitate ținute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris.[6] În 1924 și-a susținut lucrarea de doctorat cu titlul Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux la Universitate Sorbonne din Paris pentru care a primit calificativul Très Honorable.[5] Cu o scurtă întrerupere, rămâne în continuare șase ani la Paris pentru a studia efectul radiației solare asupra substanțelor radioactive. Pe când studia radioactivitatea poloniului, Ștefania Mărăcineanu a observat că timpul de înjumătățire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba de poloniu. Explicația dată de ea acestui fenomen a fost că particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv.

În 1930 s-a întors în România și a devenit colaboratoare a profesorului Dimitrie Bungențianu la Universitatea din București, reușind să creeze cu mijloace proprii primul Laborator de Radioactivitate din România. Cu ajutorul profesorilor Bungențianu și Nicolae Vasilescu-Karpen experimentează o metodă de declanșare a ploilor artificiale prin dispersarea de săruri radioactive în nori.[5][7][8]

În 1935, Premiul Nobel pentru chimie a fost atribuit lui Frédéric Joliot-Curie și Irène Joliot-Curie pentru descoperirea radioactivității artificiale. Ștefania Mărăcineanu a exprimat consternarea ei pentru faptul că Irene Joliot-Curie folosise o mare parte din observațiile sale de lucru referitoare la radioactivitatea artificială, fără să menționeze aceasta. Mărăcineanu a susținut public că a descoperit radioactivitatea artificială în timpul anilor ei de cercetare din Paris.[5][6]

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1937.[9]

Ștefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, cauzat de iradieri, și a murit la data de 15 august 1944.[5]

Ipoteze controversate[modificare | modificare sursă]

Ștefania Mărăcineanu a studiat legătura dintre radioactivitate și ploi, iar mai târziu relația dintre cutremure și precipitații. Ea s-a lansat și în alte ipoteze controversate, cum ar fi influența razelor de soare sau chiar a apei de ploaie asupra radioactivității.[6] Ipoteza că razele de soare ar putea induce radioactivitate artificială a fost dezbătută îndelung în comunitatea științifică de atunci, atât în Franța, cât și în Germania și Anglia. Se pare că disputa a fost destul de aprinsă și a contribuit la izolarea Ștefaniei Mărăcineanu de grupul de la laboratorul Curie.[6]

Bibliografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ion N Iacovachi - Stéphanie Mărăcineanu, savante précurseur de la découverte de la radioactivité artificielle : centenaire. Noesis, No. 10, 1984
  2. ^ Edmond Nicolau, IM Ștefan, 100 de oameni de știință și inventatori români, Editura Ion Creangă, București, 1987
  3. ^ Ion Văduva-Poenaru, Mărăcineanu Ștefania, în Enciclopedia marilor personalități: din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului, volumul 2 (G-O), Editura Geneze, 1999, ISBN 978-973-9099-29-5, 499 pagini
  4. ^ George Marcu, Rodica Ilinca, Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, 2009, ISBN 978-973-7839-55-8, 380 pagini
  5. ^ a b c d e Mihai Rogai, Un paradox românesc - Celebri în lume, acasă necunoscuți - Ștefania Mărăcineanu, Formula AS, nr. 928, 2010
  6. ^ a b c d Miruna Popescu, Marelene F. Rayner-Canham, Geoffrey Rayner-Canham, Stefania Maracineanu - Ignored Romanian Scientist, în A devotion to their science: pioneer women of radioactivity, Editori M. F. Rayner-Canham și G. Rayner-Canham, McGill-Queen's Press - MQUP, 1997, ISBN 978-077-3516-42-7, 307 pagini
  7. ^ Mihai Rogai, Ploaia artificială a fost inventată în România, Evenimentul Zilei, 13 septembrie 2009
  8. ^ George Marcu , Rodica Ilinca, Femeile romane (V). Femeia care a provocat prima ploaie artificiala din lume, Ziarul Financiar - Ziarul de Duminică, 26 noiembrie 2009
  9. ^ Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.2

Legături externe[modificare | modificare sursă]