Ștefan al II-lea de Blois

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ștefan al II-lea de Blois
StepanBlois 1089.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
Ramla, Statul Israel Modificați la Wikidata
Înmormântat Ramla Modificați la Wikidata
Părinți Theobald al III-lea de Blois
Gersenda de Maine[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Hugh V, Count of Maine[*]
Odo III, Count of Champagne[*]
Hugo de Champagne
Fulco I, Margrave of Milan[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Adela of Normandy[*] Modificați la Wikidata
Copii Guillaume de Sully
Theobald al II-lea de Champagne
Ștefan al Angliei
Lucia-Mahaut[*]
Lithuisia de Blois
Henry of Blois[*]
Eleonora de Blois
Agnès de Blois[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of France (XII-XIII).svg Franța Modificați la Wikidata

Ștefan al II-lea de Blois, pe numele de botez Ștefan Henric (în franceză Étienne Henri, în franceza medievală Estienne Henri) (n. cca. 104519 mai 1102), conte de Blois și de Chartres.

A fost fiul lui Theobald al III-lea, conte de Blois cu Garsinde du Maine.

Ștefan s-a căsătorit cu Adela de Normandia, fiică a lui William Cuceritorul, duce de Normandia și rege al Angliei, căsătorie care a avut loc în jurul anului 1080 în Chartres. În anul 1089, la moartea tatălui său, a devenit conte de Blois și de Chartres, deși Theobald al III-lea îi acordase administrarea acestor ținuturi încă din 1074.

Blazonul original al comitatului de Blois.

Contele Ștefan al II-lea a fost unul dintre liderii care au participat la Prima cruciadă, remarcându-se desele sale scrisori pline de entuziasm către soția sa Adela, referitoare la mersul evenimentelor în cruciadă. El a fost conducătorul adunării armatei cruciate în timpul asediului asupra Niceei din 1097.[1] S-a întors acasă în 1098, părăsind Asediul Antiohiei, care se prelungea, și fără să își îndeplinească jurământul cruciat de a merge până la Ierusalim. Impulsionat de Adena de Normandia să întreprindă un al doilea pelerinaj, Ștefan s-a raliat participanților la Cruciada din 1101, în compania altor cruciați care se reveniseră în Europa prematur. În 1102, Ștefan a fost ucis în cadrul celei de a doua bătălii de la Ramla, la vârsta de 57 de ani.[2]

Din căsătoria cu Adela de Normandia au rezultat următorii copii:

  1. Guillaume de Sully (d. 1150), conte de Chartres, căsătorit cu Agnes de Sully (d. după 1104)
  2. Theobald al II-lea, conte de Champagne
  3. Odo, decedat timpuriu
  4. Ștefan, rege al Angliei
  5. Lucia-Mahaut (d. 1120), căsătorită cu Richard d'Avranches
  6. Agnes, căsătorită cu Hugue al III-lea de Le Puiset
  7. Eleonora (d. 1147), căsătorită cu contele Raoul I of Vermandois și divorțată în 1142.
  8. Alix (n. cca. 1100 – d. 1145), căsătorită cu Renaud al III-lea de Joigni
  9. Lithuisia (d. 1118), căsătorită cu Milo I de Montlhéry, viconte de Troyes și divorțată în 1115
  10. Henric de Blois, episcop de Winchester
  11. Humbert, decedat timpuriu

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Étienne Cartier, Recherches sur les monnaies au type chartrain frappées à Chartres, Blois, Vendoîns, Chateaudum, Nogent-le-Rotrou (Ferche), St. Aignan, Celles, Romorantin, Brosse, etc. Paris, 1846. page 7, OCLC 27374228, în franceză
  2. ^ Christopher Tyerman, God's war: a new history of the Crusades, Harvard University Press, 2006, p. 87.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • R. H. C. Davis, King Stephen 1135–1154, ediția a treia, Londra, Longman, 1990. ISBN 0-582-04000-0