Theobald al II-lea de Champagne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Theobald.
Blazonul original al comitatului de Blois.
Blazonul original al comitatului de Champagne.

Theobald "cel Mare" (în franceză: Thi(e)baut de Blois; n. 1090–d. 1151) a fost conte de Blois și de Chartres sub numele de Theobald al IV-lea de la 1102 și conte de Champagne și de Brie ca Theobald al II-lea din 1125.

Theobald a stăpânit în Auxerre, Maligny, Ervy, Troyes și Châteauvillain, ca fiefuri primite de la Eudes al II-lea, duce de Burgundia. El a fost fiul contelui Ștefan al II-lea de Blois cu Adela de Normandia și totodată fratele mai mare al regelui Ștefan al Angliei. Deși era al doilea fiu, Theobald a fost preferat ca moștenitor în detrimentul fratelui mai vârstnic, Guillaume.

Theobald a însoțit-o pe mama sa de-a lungul și de-a latul domeniilor lor, iar după retragerea acesteia la Marcigney în 1125, el a administrat proprietățile familiei cu mare îndemânare. Adela de Normandia s-a stins din viață în mănăstirea sa în 1136, la un an după ce fratele lui Theobald, Ștefan devenea rege al Angliei.[1]

Regele Ludovic al VII-lea al Franței s-a aflat în stare de război cu Theobald, atunci când a permis contelui Raoul I de Vermandois (totodată, seneșal al Franței) să o repudieze pe soția sa Eléonore de Blois, care era sora lui Theobald, pentru a se căsători cu Petronilla de Aquitania, sora reginei Franței. Războiul, care a durat doi ani (11421144), a fost marcat de ocuparea provinciei Champagne de către armata regală și de asaltul și capturarea Vitry-le-François, eveniment în care multe persoane au murit în incendiul pus la cale de către Ludovic al VII-lea. Filosoful Pierre Abélard a obținut azil în Champagne în timpul domniei lui Theobald și a încetat din viață în abația Cluny din Burgundia, o mănăstire susținută financiar de strămoșii lui Theobald de mai multe secole.

În 1123, Theobald s-a căsătorit cu Matilda de Carinthia, fiica ducelui Engelbert de Carinthia, rezultând următorii copii:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Kimberly LoPrete, Adela, Countess and Lord, Dublin, 2007