Simeon Uroș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Simeon Uroș
Loza Nemanjica Decani c 5 2.jpg
Date personale
Născut1326 Modificați la Wikidata
Decedat1371 (45 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiȘtefan Dečanski
Maria Palaiologhina[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriȘtefan Uroș al IV-lea Dușan al Serbiei
Teodora Nemanjić
Jelena Nemanjić Šubić[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuThomais Orsini[*] Modificați la Wikidata
CopiiMaria Angelina Ducas Palaiologhina[*]
John Uroš[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Serbia.svg Serbia
Simple Labarum.svg Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Sârbă Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Nemanjić

Simeon Uroș (sau Simeon Uroš, în sârbă Симеон Урош, în greacă Συμεών Ούρεσης; cca. 1326–1370), supranumit Siniša (în sârbă Синиша), a fost un împărat autoproclamat al sârbilor și al grecilor, din 1356 până în 1370. A fost fiul regelui sârb Ștefan Dečanski și al prințesei bizantine Maria Palaiologhina. Inițial, i s-a acordat titlul de despot în 1346 și a fost numit guvernator al sudului Epirului și al Acarnaniei în 1347 de către fratele său vitreg, regele sârb Ștefan Uroș al IV-lea Dușan. După moartea prin sugrumare a lui Dușan în 1355, care era prizonierul fiului său, Ștefan Uroș al V-lea, tronul sârb a revenit fiului lui Dușan, Ștefan Uroș al V-lea, dar despotul Simeon a decis să profite de ocazie pentru a se impune ca guvernator și domn al tuturor provinciilor din sudul Țaratului Sârb. Acest lucru l-a determinat să intre în conflict cu nepotul său în 1356, când Simeon a început să-și extindă controlul în regiunile sudice ale Țaratului Sârb, încercând să preia regiunile Tesalia și Macedonia. El s-a autoproclamat împărat al sârbilor și al grecilor, a creat un stat separat, centrat în regiunile Tesalia și Epirus, unde a domnit până la moartea sa în 1370. A fost succedat de fiul său Iovan Uroș.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tinerețe[modificare | modificare sursă]

Simeon în anii săi mai tineri, Mănăstirea Dečani.

Simeon Uroș a fost fiul regelui Ștefan Dečanski (domnie 1322–1331) cu cea de-a doua soție a sa, Maria Palaiologhina, fiica prințului și rebelului bizantin Ioan Paleologul, care s-a alăturat atacurilor lui Dečanski în Macedonia în 1326, în același an Simeon Uroș s-a născut. Fratele său vitreg, mai mare, Dușan a fost încoronat ca „rege tânăr” (moștenitor desemnat) în 1322 în timpul încoronării tatălui lor.[2]

Domnia lui Ștefan Dușan[modificare | modificare sursă]

Ștefan Dușan a fost încoronat rege în septembrie 1331, după câteva luni de război civil.[3] Dușan a profitat de războiul civil bizantin și a avut mari câștiguri teritoriale începând cu 1342. Având toată Macedonia sub stăpânirea sa, Ștefan Dușan a fost proclamat „împărat al sârbilor și al grecilor” în septembrie 1345, apoi încoronat ca atare în aprilie 1346.[4] Dușan, ca împărat, a acordat titlurilor bizantine magnaților săi. Simeon Uroș și Iovan Asan au primit titlul de despot, în timp ce altora li s-au acordat titluri de sebastocrator și kesar.[5]

Odată cu cucerirea sârbă a Epirusului, Acarnaniei și Tesaliei până în 1348, Simeon Uroș a primit guvernarea Epirusului și a Tesaliei. Simeon Uroș și-a consolidat poziția în rândul aristocrației locale prin căsătoria sa cu Tomaida Orsini, fiica fostului conducător al Epirului, Ioan al II-lea Orsini.

Pretenții la tronul sârb și de independență[modificare | modificare sursă]

Imperiul lui Simeon.

Guvernarea relativ neîntreruptă a lui Simeon Uroș a fost perturbată atunci când, la scurt timp după moartea lui Dușan, în 1355, cumnatul său Nicefor al II-lea Orsini, care avea dreptul de a conduce Epirusul, a reapărut în Grecia și a obținut sprijinul nobilimii din Tesalia și Epir. În 1356, Nicefor al II-lea a intrat în Epirus și l-a obligat pe Simeon Uroș să fugă la Kastoria. Aici Simeon s-a proclamat „împărat al sârbilor și al grecilor” în rivalitate cu nepotul său Ștefan Uroș al V-lea.

Cu toate că a fost susținut de unii magnați importanți precum Iovan (fratele văduvei lui Ștefan Dușan), Simeon a fost respins de nobilimea sârbă și macedoneană. După ce a fost forțat să se retragă din încercarea sa de a invada Zeta (acum în Muntenegrul modern) în 1358, Simeon Uroș a renunțat la speranța de a ajunge pe tronul Serbiei. Anul următor, însă, Nicefor al II-lea Orsini a fost ucis într-o încăierare împotriva clanurilor albaneze, care i-a oferit o oportunitate lui Simeon Uroș de a-și recupera ținuturile. În consecință, a trecut rapid în Tesalia și a fost recunoscut conducător al acesteia în 1359. A invadat apoi Epirusul, unde orașele, înflăcărate de clanurile albaneze care au preluat mediul rural, i-au recunoscut autoritatea. De asemenea, el a folosit numele de fată al mamei sale, Paleologul (Παλαιολόγος), în timpul domniei sale.

În timp ce Simeon Uroș se afla în Epirus, Radoslav Hlapen din Vodena (Edessa) a încercat să pună mâna pe Tesalia în numele fratelui său vitreg Toma Preljubović. Simeon Uroș a fost nevoit să-și reducă pierderile recunoscând cuceririle lui Radoslav Hlapen, i-a dat Kastoria și a căsătorit-o pe fiica sa Maria cu Toma. Hlapen a recunoscut suzeranitatea lui Simeon Uroș cel puțin în unele dintre aceste țări și a stabilit o zonă tampon între el și nobilii sârbi din nord. Simeon Uroș s-a stabilit la Trikala în Tesalia unde a domnit mai mulți ani într-o relativă pace. El a recunoscut curând doi dintre conducătorii albanezilor din Epirus, Ioan Spata și Peter Loșa, ca despoți ai orașelor Arta și Angelokastron.[6] În 1366 a dat Ioannina, ultima sa posesie importantă în Epirus, ginerelui său Toma, care stăpânea acolo ca un despot vasal.

La Trikala, Simeon Uroș a condus o curte în care erau incluși nobili bizantini, sârbi și albanezi, dar a arătat o preferință pentru rudele bizantine ale soției sale. El a întemeiat și a înzestrat cu generozitate mănăstirile de la Meteora. A murit în 1370.

Familie[modificare | modificare sursă]

Prin căsătoria sa cu Tomaida Orsini, Simeon Uroș a avut trei copii, Iovan Uroș, prințul Ștefan Uroș și Maria Angelina:

  • Iovan Uroș, care l-a succedat ca țar sârb și conducător al Tesaliei în cca. 1370 - cca. 1373.
  • Ștefan Uroș, prinț de Farsala, care s-a căsătorit cu o fiică a lui Francis Zorzi .
  • Maria, care s-a căsătorit cu Toma Preljubović, care l-a succedat ca domn al Epirusului.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ćirković 2004, p. 65, 67, 75, 98.
  2. ^ Fine 1994, p. 263.
  3. ^ Fine 1994, p. 273.
  4. ^ Fine 1994, p. 309.
  5. ^ Fine 1994, p. 310.
  6. ^ Fine 1994, p. 350.

Surse[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Simeon Uroș