Învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pictură de Louis Hersent.

Învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului este o minune a profetului Ilie menționată în Biblia ebraică, Cartea a treia a Regilor, capitolul 17.

Context[modificare | modificare sursă]

Ilie este menționat pentru prima dată în Biblie în capitolul 17 al Cărții a treia a Regilor. Se precizează acolo că Ilie era un prooroc originar din orașul Tesba (aflat în regiunea Galaad), care l-a vizitat pe regele Ahab pentru a-i da un mesaj de la Dumnezeu că nu va mai ploua în țară până când nu va spune el (v. 1). Pentru a evita mânia regelui, Dumnezeu i-a spus lui Ilie să se ascundă pe malul pârâului Cherit, unde a fost hrănit cu pâine și carne de corbii trimiși de Dumnezeu (vv. 2-6).

După un timp, din cauza secetei, pârâul Cherit a secat, astfel că Dumnezeu i-a spus lui Ilie să meargă în orașul Sarepta din apropierea Sidonului și să caute acolo o femeie văduvă care îi va da apă și alimente (vv. 7-9). Ilie află că văduva are un fiu și că ei mai au făină și ulei doar pentru încă o masă, după care urmează să moară de foame. În ciuda acestui fapt, văduva îl ajută pe Ilie (vv. 11-14). Pentru acest act de omenie al văduvei, Dumnezeu a făcut ca făina și uleiul să nu se termine niciodată (vv. 15-16).

Ilie, văduva și fiul văduvei[modificare | modificare sursă]

Xilogravură din 1860 realizată de Julius Schnorr von Karolsfeld

Profesorul universitar de studii religioase Victor H. Matthews sugerează că femeia „folosește sarcasmul care este menit să-l rușineze pe profet pentru că a fost cauza morții fiului ei”. Ilie nu încearcă să discute cu femeia îndurerată și îl duce pe fiul ei în dormitorul său, unde se roagă lui Dumnezeu, cerându-i ajutorul.

Apoi el a coborât cu copilul la parterul casei și l-a dat viu mamei sale. Văzând minunea, văduva a spus: „Acum cunosc și eu că tu ești omul lui Dumnezeu” (v. 24), iar, prin urmare, Ilie „își recapătă onoarea și statutul său”.[1]

Rabinul Eliezer ben Hyrcanus, cunoscut și sub numele de rabinul Eliezer Hagadol, a afirmat că fiul văduvei care a fost înviat prin rugăciunea lui Ilie este profetul Iona, asociat mai ales cu incidentul biblic al înghițirii sale de către un pește uriaș.[2] Cercetătorii biblici au remarcat existența unor paralele verbale cu învierea fiului văduvei din Nain, menționată în Evanghelia după Luca.[3] Minunea dumnezeiască mijlocită de Ilie este reprezentată în picturile murale din sinagoga din Dura.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Matthews, Victor H. (). „Female Voices: Upholding the Honor of the Household” (PDF). Biblical Theology Bulletin. 24: 10–11. Accesat în . [nefuncțională]
  2. ^ Friedlander, Gerald (). Pirkê de Rabbi Eliezer : (the chapters of Rabbi Eliezer the Great) according to the text of the manuscript belonging to Abraham Epstein of Vienna. Londra: Paul. p. cap. 33. 
  3. ^ M. Eugene Boring, Fred B. Craddock, The People's New Testament Commentary, Westminster John Knox Press, Louisville, Kentucky, 2004, p. 204: „7:11-17 Învierea fiului văduvei. Această poveste se află doar în Evanghelia după Luca, dar are multe elemente de legătură cu povestea învierii de către Ilie a fiului văduvei din Sarepta (1 Regi 17:8-24), inclusiv asemenea paralele verbale ca «l-a dat mamei sale» ...”
  4. ^ Jonathan A. Goldstein, „The Judaism of the Synagogues (Focusing on the Synagogue of Dura-Europos)”, în vol. Jacob Neusner (ed.), Judaism in late antiquity. Part Two: Historical Syntheses, Handbook of Oriental Studies: The Near and Middle East, E. J. Brill, New York, 1995, p. 115: „În WC1, Ilie readuce la viață pe fiul văduvei din Sarepta (I Regi 17:17-24)”.