Émile Jourdan
| Émile Jourdan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Vannes, Golfe du Morbihan - Vannes Agglomération(d), Franța |
| Decedat | (71 de ani)[1][3] Quimperlé, Bretagne, Franța |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[5] |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba franceză[6] |
| Activitate | |
| Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
| Pregătire | William-Adolphe Bouguereau |
| Mișcare artistică | Pont-Aven School[*] |
Modifică date / text  | |
Émile Jourdan (n. , Vannes, Golfe du Morbihan - Vannes Agglomération(d), Franța – d. , Quimperlé, Bretagne, Franța) a fost un pictor francez care a devenit unul dintre artiștii care s-au adunat în satul Pont-Aven din Bretania.
Viața timpurie
[modificare | modificare sursă]Fiul lui Prosper Jourdan, vameș de rang înalt, și al soției sale Aline Paturel, a avut o copilărie fericită la Vannes, în sudul Bretaniei. A început să picteze la vârsta de 16 ani. În 1880, a urmat École des Beaux-Arts din Paris, unde a fost instruit de William Bouguereau și Tony Robert-Fleury până în 1886. De asemenea, a continuat să studieze la Académie Julian. Beneficiind de banii primiți de la părinți, a împărțit un atelier mare cu colegul său Édouard Michelin.[7]
Viața în Pont-Aven
[modificare | modificare sursă]
În vara anului 1886, a ajuns la Pont-Aven unde, cazat la Pensiunea Gloanec, l-a cunoscut pe Paul Gauguin. De asemenea, a devenit prieten cu ceilalți artiști care s-au adunat acolo, inclusiv cu Émile Bernard, Ernest de Chamaillard, Charles Laval și Henry Moret. A decis să se stabilească în Pont-Aven și a locuit acolo până la moartea sa în 1931. Influențat de Gauguin, a adoptat stilul sintetist de pictură și a devenit cunoscut sub numele de le peintre de la lumière, pictorul luminii.[8]
În 1891, s-a alăturat lui Gauguin și prietenilor săi la atelierul Lézaven. L-a cunoscut pe Maxime Maufra la Hôtel de Bretagne din Pont-Aven unde a început o poveste de dragoste cu Catherine Guyader, o chelneriță în vârstă de 19 ani. În 1892, s-au stabilit împreună, iar în anul următor s-a născut fiul lor, Yann, urmat de o fiică, Renée, în 1896, și de un al doilea fiu, Guy, în 1901.[7]
După moartea mamei sale în 1907, a cheltuit rapid tot ce i-a lăsat ea. Neputându-și plăti chiria, proprietarul l-a dat afară și i-a scos la licitație mobilierul și tablourile. Ulterior, devenind sărac, s-a mutat între Pont-Aven, Riec-sur-Belon și Moëlan, unde a avut norocul să fie întreținut o vreme de prieteni. După 1910, picturile sale au devenit mai sumbre, reflectând anxietatea sa.
Curând, nu și-a mai putut întreține familia, care l-a părăsit în timp ce locuia într-o mansardă din Pont-Aven. În 1927, a avut norocul să întâlnească o doamnă Halley, o australiană bogată, care l-a întreținut timp de un an, dar pentru că nu era dispus să lucreze la ordinele ei, aceasta și-a întrerupt ajutorul.
În 1931, a murit în ospiciul la Quimperlé, un alcoolic schilodit de sărăcie.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Emile Jourdan (în engleză), RKDartists
- ^ a b c d Émile Jourdan, SNAC, accesat în
- ^ a b Émile JOURDAN, Le Delarge
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b "Émile Jourdan (1860–1931)", Musée des Beaux-Arts de Pont-Aven. Retrieved 7 May 2012.
- ^ "Emile Jourdan", Bretagne.com. Retrieved 7 May 2012.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Colectiv, Émile Jourdan (1860–1931), ed. Le Télégramme avec la collaboration du Musée de Pont-Aven, Colecția: Petite Encyclopédie des Peintres de Bretagne, 32 p.ISBN: 978-2-914552-01-1 ,
- Denise Delouche (ed.), Pont-Aven et ses peintres. A propos d'un centenaire, Rennes, Presses Universitaires, 1986 (colecția Arts de l'Ouest ) 287 p.
