Micești, Cluj: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Commonscat
adăugat informație distanță
Linia 44: Linia 44:
}}
}}
[[Fișier:Josephinische Landaufnahme pg095.jpg|right|300px|thumb|<center>Miceşti pe [[Harta Iosefină]] a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 095)</center>]]
[[Fișier:Josephinische Landaufnahme pg095.jpg|right|300px|thumb|<center>Miceşti pe [[Harta Iosefină]] a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 095)</center>]]
'''Micești''', colocvial ''Micuș'' (în {{hu|Mikes}}), este un sat din [[județul Cluj]], [[Transilvania]], [[România]]. Aparține administrativ de [[Comuna Tureni, Cluj|comuna Tureni]] și avea o populație de 416 locuitori în anul 2002.
'''Micești''', colocvial ''Micuș'' (în {{hu|Mikes}}), este un sat din [[județul Cluj]], [[Transilvania]], [[România]]. Aparține administrativ de [[Comuna Tureni, Cluj|comuna Tureni]] și avea o populație de 416 locuitori în anul 2002. Se află la o [http://distanta.net/micesti-407564-romania-la-cluj-napoca-400000-romania?m=dd&tm=1&el=false&latlngs=%2846.6502369,23.616353300000014%29;%2846.7668088,23.583240700000033%29&c1=true&c2=false&c3=false&c4=false&c5=true&c6=false&c7=true&c8=false&c9=true&c10=false distanță rutieră de 30 km față de municipiul Cluj-Napoca].


== Date geografice ==
== Date geografice ==

Versiunea de la 22 decembrie 2014 20:51

Pentru alte sensuri, vedeți Micești (dezambiguizare).
Micești
—  Sat  —
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh" (monument istoric)
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh" (monument istoric)
Micești se află în România
Micești
Micești (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 46°39′00″N 23°37′00″E ({{PAGENAME}}) / 46.65000°N 23.61667°E

ȚarăRomânia
JudețCluj
ComunăTureni

Atestare1297[1]

Suprafață
 - Total14,6[2] km²
Altitudine576 m.d.m.

Populație (2002)
 - Total416 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal407564
Prefix telefonic+40 x64 [3]

Prezență online

Localizarea satului pe harta județului Cluj
Localizarea satului pe harta județului Cluj
Localizarea satului pe harta județului Cluj
Miceşti pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 095)

Micești, colocvial Micuș (în maghiară Mikes), este un sat din județul Cluj, Transilvania, România. Aparține administrativ de comuna Tureni și avea o populație de 416 locuitori în anul 2002. Se află la o distanță rutieră de 30 km față de municipiul Cluj-Napoca.

Date geografice

Altitudinea medie: 576 m.

Istoric

Următoarele obiective istorice din Micești au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj[4], elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010:

  • Tumulii[5] preistorici din punctul “Țigla Veche”.
  • Situl arheologic din punctul “Valea Micușului”.
  • Cimitirul medieval din punctul “Valea Micușului”.

Satul este atestat documentar din anul 1297 într-un act de hotărnicie a Mănășturului, având ca vecinătate "Codrul Mare" („Bykfev”, „Făgetul”). La acea dată se numea "Pass Mikis", în 1367 "Mykus", în 1461 "Villa Mikes", în 1523 "Mikews", în 1733 "Mikus", iar în anul 1854 "Mikes" sau "Micuș".

În legătură cu acest sat, legenda spune că aici ar fi existat o cetate a Banului Mikud, unde locuitorii se adăposteau în timpul năvălirilor tătare.

Satele învecinate Micești și Săliște au avut, multă vreme, un singur stăpân. În secolele XV-XVI, aceste sate, ca și altele, și-au schimbat des stăpânii. În anul 1600 Mihai Viteazul face cadou cele două sate lui Napraghi Demeter, pentru serviciul făcut.

Documente de arhivă arată că, la jumătatea secolului al XV-lea, satul Micești era una dintre cele mai mari așezări românești din zonă, oamenii ocupându-se cu agricultura și cu creșterea animalelor.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095), localitatea apare sub numele de „Mikes”. În partea de sud a satului pe hartă este marcat amplasamentul unui conac (“Schloß”).

Izvor de apă sărată

Pe teritoriul satului există un izvor cu apă sărată concentrată (“mărătoare”), dovada prezenței în adâncime a unui masiv de sare. Izvorul este captat într-un puț, căptușit cu scânduri groase, nivelul saramurii ajungând la suprafața solului. Satele din jur (Tureni, Ceanu Mic, Rediu, Mărtinești, Comșești, Vâlcele, Petreștii de Jos, Deleni, Livada, Plaiuri, Agriș, Crăești, Săliște) se aprovizionau sistematic cu saramură de aici, utilizată în alimentație si pentru conservarea cărnii de porc. Fiind domeniu obștesc, accesul era gratuit pentru sătenii din Micești. Pentru cei ce veneau din alte sate era percepută o taxă, practică ce s-a menținut până în preajma celui de al doilea război mondial. Fântâna de saramură este utilizată și în prezent.

Demografie

De-a lungul timpului populația localității a evoluat astfel:

Recensământul[6] Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Rromi Alte etnii
1850 986 922 25 38 1
1880 1.068 1.003 24 1 40
1890 1.215 1.171 26 14 4
1900 1.214 1.175 39 0
1910 1.350 1.281 48 21
1920 1.260 1.257 3 0
1930 1.468 1.464 3 1
1941 1.522 1.519 1 1 1
1956 1.423 ? ? ? ? ?
1966 1.229 1.228 1 0
1977 904 903 1 0
1992 560 559 1 0

Lăcașuri de cult

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Micești, Cluj

Galerie de imagini

Bibliografie

  • Gergely, Eugen, Tureni: studiu monografic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002. ISBN 973-686-336-0
  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7. 
  • Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4. 
  • Surd V., Bucșe M, Faur Gheorghe, Surd Gheorghe, Micești 700 ani, schiță monografică, 1999

Vezi și

Legături externe

Note

  1. ^ Atlasul localităților județului Cluj, p. 241
  2. ^ Gergely, p. 13
  3. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  4. ^ a b http://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_CJ.pdf
  5. ^ Tumul (pl. tumuli): movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor.
  6. ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate