Zilele radioului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zilele radioului
Radio Days
RadioDaysPoster.jpg
Afișul filmului
Gen comedie
Regizor Woody Allen
Scenarist Woody Allen
Producător Robert Greenhut
Distribuitor Orion Pictures
Operator(i) Carlo Di Palma
Montaj Susan E. Morse
Muzică Dick Hyman
Narator Woody Allen
Distribuție Mia Farrow
Michael Tucker
Julie Kavner
Dianne Wiest
Danny Aiello
Tony Roberts
Jeff Daniels
Seth Green
Premiera 30 ianuarie 1987
Durata 85 min.
Țara Statele Unite ale Americii Statele Unite
Limba originală engleză
Disponibil în română subtitrat
Buget 16 milioane $
Încasări 14.792.779 $
Pagina IMDb

Zilele radioului (în engleză Radio Days) este un film american de comedie din 1987, regizat de Woody Allen după propriul scenariu. Filmul rememorează viața unei familii americane în timpul Epocii de Aur a Radioului, utilizând atât muzica, cât și amintirile pentru a relata povestea.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Naratorul (Woody Allen) povestește cum i-a influențat radioul copilăria, în zilele de dinainte de apariția televiziunii. Allen însuși relatează povești din tinerețea sa, deși el nu este văzut de public. Tânărul Allen este reprezentat pe ecran de către Seth Green în rolul lui "Joe". În orașul New York City al tinereții sale de la sfârșitul anilor 1930 pe un acoperiș cu vedere către Times Square în noaptea de Anul Nou a anului 1944, această poveste a vârstei de aur a radioului amestecă experiențele naratorului cu amintirile sale și cu anecdote, inserând amintirile sale despre legendele urbane referitoare la vedetele de la radio și schimbând în permanență subiectele și secvențele.

Chiar dacă familia evreo-americană a naratorului trăiește modest în Queens, în cartierul Rockaway Beach al New York-ului, fiecare membru găsește în emisiunile de radio, la un moment dat în timpul filmului, o evadare din realitate prin intermediul bârfelor legate de celebrități, legende sportive ale zilei, spectacole, jocuri și cântece, majoritatea poveștilor având loc în strălucirea și farmecul Manhattan-ului. Pentru narator, serialele de aventuri de la radio (unul dintre ele inspirat de Umbra) îl inspiră, el visând să-și cumpere un inel secret, ca și o atractivă profesoară suplinitoare, starurile de cinema (care pot să fie sau nu la fel de cinstite așa cum apar) și Al Doilea Război Mondial.

Între timp, sunt relatate mai multe povești paralele: despre o vedetă aspirantă a radioului pe nume Sally White (Mia Farrow), despre mătușa naratorului Bea (Dianne Wiest) și căutarea (în cea mai mare parte inutilă) de către ea a dragostei. Pe la mijlocul filmului se prezintă la radio povestea tragică a unei fetițe pe nume Polly Phelps, care a căzut într-o fântână din apropiere de Stroudsburg, Pennsylvania. Aceasta devine o poveste națională și întreaga familie o ascultă, dar din păcate micuța Polly nu supraviețuiește. (Acest lucru a fost inspirat de fapt de povestea adevărată a lui Kathy Fiscus, o fetiță care a căzut în 1949 într-o fântână în California de Sud și a murit după o încercare complexă de salvare.)

Muzica din film, care include melodii din anii 1930 și 1940, joacă un rol important, fiind o parte integrantă și de nedesfăcut a intrigii. Celebra emisiune radiofonică a lui Orson Welles din 1939 de la CBS Războiul lumilor are un rol important într-una dintre secvențe.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Coloana sonoră[modificare | modificare sursă]

Melodii de pe coloana sonoră a filmului, sub titlul "Radio Days: Selections From The Original Soundtrack Of The Motion Picture" au fost lansate pe casetă și compact disc în 1987:

Recepție critică[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost proiectat în afara competiției la Festivalul de Film de la Cannes din 1987.[1] Criticul de film Roger Ebert l-a numit răspunsul lui Allen față de filmul Amarcord al lui Federico Fellini.[2]

Într-un sondaj al celor mai bune 500 de filme realizat de revista Empire, el a fost votat ca al 304-lea cel mai bun film al tuturor timpurilor.[3]

Premii[modificare | modificare sursă]

Premiile Oscar din 1987[modificare | modificare sursă]

Premiile BAFTA din 1987[modificare | modificare sursă]

Premiile Writers Guild of America din 1988[modificare | modificare sursă]

  • Nominalizat – Premiul WGA Screen pentru cel mai bun scenariu scris direct pentru ecran: Woody Allen

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Thierry de Navacelle - Woody Allen On Location (Morrow, 1987); o relatare zilnică a producției filmului Radio Days

Legături externe[modificare | modificare sursă]